Etapele unei despartiri

Un vechi proverb spune despre casatorie ca este asemanatoare unui banc de tipari: cei care sunt afara vor sa intre, iar cei care sunt inauntru vor sa iasa. Atunci cand partenerii implicati nu mai gasesc confortul psihologic in cuplu, rezultatul este separarea – care implica mai multe etape:

Etapele despartirii:

Separarea emotionala este un proces cu diferite grade de intensitate si durata, in functie de intensitatea sentimentelor investite in formarea cuplului. In cazul in care relatia conjugala a fost bazata pe un nivel ridicat de intimitate, pasiune si angajament, posibilitatile de separare sunt reduse. Daca unul dintre aceste elemente esentiale pentru o casnicie fericita lipseste, cuplul are sanse mari de a se destrama. Cand partenerii percep ca dragostea dintre ei a murit, intervine separarea care conduce catre divort. Cele mai multe separari se termina cu divort, ceea ce este o buna optiune pentru partenerii care percep clar ca nu mai exista alta solutie pentru casnicia lor, dar exista si separari prelungite care conduc partenerii intr-o zona neclara astfel incat nu stiu ce decizie ar fi mai potrivita.

Separarea fizica este etapa in care partenerii isi testeaza validitatea separarii emotionale. Privatiunile de dragalasenii, de limbaj dragastos, de cadouri sau micile placeri oferite unul altuia sunt acum insumate de privatiunile de intimitate: dormitul separat, renuntatul la sex, la imbratisari sau la saruturi. Cuplul este nevoit insa sa contribuie la ingrijirea copiilor sau la satisfacerea celorlalte necesitati ale gospodariei comune, chiar fiind in etapa de separare fizica. In acesta etapa, cand partenerii simt acut efectele despartirii, se apeleaza de cele mai multe ori la consiliere maritala ori oferita de un specialist, ori la confesiunea catre un membru al familiei sau catre un prieten apropiat. De obicei, rezultatele nu intarzie sa apara; cuplul va reconcilia si va renegocia termenii de convietuire si partenerii revin intr-o forma noua in viata de cuplu cu dorinta de a depasi eventualele probleme sau cuplul va fi supus procesului de divort, deoarece partenerii decid ca nu mai vor sa convietuiasca.

Separarea legala este etapa cand alte forte decat cele ale membrilor cuplului intervin in procesul de separare. Situatia nu este doar o problema ce tine de intimitate, iubire, atasament, ci este una de drept, de a se decide prin instanta judecatoreasca atat solutionarea aspectelor financiare, materiale, imobiliare, cat si a problemelor ce tin de custodia copilului si intretinerea acestuia. Separarea legala va accentua starile psihologice ce insotesc procesul despartirii.

Separarea psihologica este ultima etapa a despartirii care, de fapt, implica redefinirea de sine. Chiar si in absenta unui divort, separarea psihologica poate avea loc odata cu nevoia fiecaruia de a se separa psihologic de celalalt si de a lua alta identitate si un alt rol. Aceasta separare intervine odata cu nevoia de a avea alti prieteni, alt loc de munca, alt statut social, sau de a avea un alt iubit, de a se elibera de vechi si de a se reinventa in ceva nou. Starile psihologice ce insotesc aceasta etapa sunt: furia, durerea, depresia, negativismul, pesimismul, si individul trebuie sa lupte cu inlocuirea lor treptata cu o stare de liniste si pace sufleteasca. Indiferent cine a initiat despartirea, se stie ca aceasta nu este usor de realizat, mai ales atunci cand sunt implicati copii, iar urmatoarele stari emotionale sunt deseori prezente la un nivel profund:

Negarea sau refuzul de a accepta este un mecanism de aparare al Eului, prin care incerci sa te convingi ca totul se va rezolva cu bine si nu se va ajunge la despartire.

Furia este o emotie foarte distructiva; ea poate fi indreptata atat catre partener, dar si importiva propriei persoane.

Vina sau sentimentele de vinovatie care apar pentru ca relatia s-a rupt si nu ai putut interveni in repararea ei; insa trebuie stiut faptul ca trebuie sa invatam din orice lucru si ca suntem datori a-l face mai bine intr-o noua realitate.

Teama – o stare ce apare atunci cand despartirea s-a produs si individul se trezeste pe cont propriu. Teama este cu atat mai profunda atunci cand se produce separarea si fata de copil.

Durerea – starea ce insoteste, de fapt, pierderea, o stare asemanatoare cu starea de doliu in care cel mai important lucru este recunoasterea durerii pentru a fi capabil de a face pasul urmator.

Reinventarea propriei fiinte – etapa ce apare dupa pauza survenita in urma despartirii, in care individul se intreaba: incotro ma indrept? ce pot face de unul singur? cum?

Acceptarea – chiar daca nu ati dorit sa se ajunga la o despartire sau probabil ati gandit lucrurile in mod diferit, acceptarea este etapa care va arata situatia in care va aflati, ca puteti incepe un nou drum si ca veti putea sa lasati trecutul in urma si sa va concentrati pe viitor.

Text: Ionela-Janina Sabou
Psiholog cu libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala