Rana de abandon
Abandonul este una dintre cele mai mari trauma ce-si lasa amprenta asupra unui copil pentru toata viata. Cand auzim ca un copil a fost abandonat, imediat ne gandim ca a fost parasita de catre mama sau de familie. Ca acele persoane care trebuiau sa ii asigure supravietuirea au renuntat la el. De buna voie sau din diverse motive, desi nu stiu ce te-ar putea determina sa renunti la propriul copil, dar aceasta este o alta discutie. Te gandesti ca nu l-au vrut sau ca nu au putut sa-l creasca. Indiferent de motive, abandonul lasa urme adanci pentru toata viata.
Insa tot abandon este si daca mama sau parintii mor cand copilul este mic. Tot abandon este si daca copilul este dus si lasat intr-un loc pentru o perioada mai mare de timp. Si daca copilul ramane in spital, o perioada mai lunga, fara mama sau familia sa. In realitate acesta nu este chiar un abandon, insa la nivel psihologic, copilul traieste aceste experiente ca pe un abandon real. Si il va traumatiza pentru intreaga viata. Ganditi-va putin, ce ati simti daca o persoana de incredere v-ar parasi intr-un loc total necunoscut pentru voi? Unde nu cunoasteti limba, nu aveti bani, nici harta si nicio idee despre cumv-ati putea descurca. Voi sunteti adulti, veti gasi o cale, insa un copil? Ce ati simti daca tocmai persoana de care depinde supravietuirea voastra, ar disparea intr-o zi, pentru totdeauna? Infricosator gand, nu-i asa?
Tot abandonat se simte un copil si daca parintii sai sunt prezenti fizic, insa nu le pasa de el.
Nu il intreaba si nu asculta, nu il iubesc, nu se intereseaza sa-i fie bine. Acel copil se simte abandonat si stie ca va trebui sa se descurce singur.
Copilul abandonat se va lupta cu aceasta rana toata viata.
Nu va avea incredere in cei de langa el si se va astepta mereu sa fie parasit, abandonat. Ba mai mult, chiar va provoca situatii in care sa fie parasit. Va cauta situatiile care sa ii confirme cea mai mare temere a lui. Pentru ca aceasta rana, chiar daca se va cicatriza, nu va disparea niciodata. Va iubi cu patos si se va astepta sa primeasca totul de la partener. In caz contrar, il va acuza ca nu il iubeste. Va cere in permanenta dovezi de iubire dar le va uita imediat cum le va primi. Isi va dori mult o familie dar ii va fi foarte greu sa o intemeieze pentru ca nu are incredere in oameni, pentru ca se victimizeaza mereu si pentru ca nu va putea trai decat dependent de altii. Nu va avea incredere in sine si se va autosabota in fiecare actiune pe care o va intreprinde. Ii va vedea mereu pe ceilalti mai buni si mai grozavi decat el, mai meritosi. Va trai mereu cu impresia ca a fost de vina pentru trauma suferita, ca nu a fost suficient de bun incat sa fie pastrat. Si va fi furios, pe el, pe familie sa si pe toti ceilalti. Nu va putea sa ramana statornic nici in privinta prietenilor, sau a jobului sau a locului unde se va stabili. Va trai mereu cu frica ca va fi parasit si va fi nevoit sa se descurce singur. De multe ori va parasi el, de frica sa nu o faca celalalt inainte. De teama sa nu ramana din nou singur va accepta foarte multe de la ceilalti, dar mai ales de la partenerul de cuplu. Va renunta la mandrie, la demnitate, chiar si la sine. Orice, numai sa nu fie parasit din nou.
Text: Psiholog Loredana Andrei
