Cu ce ramanem dupa un avort?

Atunci cand nu iti doresti o sarcina si cu toate acestea ti se intampla, momentul in care afli nu poate fi decat unul greu de infruntat. Iti zguduie lumea din temelie. Dupa multe procese de constiinta, nopti nedormite si pline de framantari, cele mai multe cazuri se solutioneaza printr-o decizie care in ciuda popularitatii printre femei, inca pare tabu: avortul.

Decizia de a face acest pas, nu numai ca este extrem de grea, ci isi lasa si amprenta asupra psihicului nostru. Chiar daca este ceva ce multora dintre femei li se intampla, atunci cand vine vorba de tine, parca statisticile nu te mai ajuta. Mustrarile de constiinta si vinovatia, alimentate de morala si de convingerile religioase ale societatii, se infiltreaza incet, incet si desi sunt in mare parte inhibate, ele raman in inconstient si provoaca un stres continuu si uneori greu de depasit.

Avortul poate fi traumatizant atat pentru femei, cat si pentru barbati
Peste 46 de milioane de femei avorteaza in fiecare an in lume, iar aproximativ jumatate dintre ele sunt insotite la clinica pentru aceasta intreventie de catre un barbat. Desi nu prea se acorda importanta acestui lucru, si barbatii pot suferi traume ca urmare a avortului partenerei. Ei nu obisnuiesc sa ceara ajutor, insa s-a constatat ca unii dintre ei resimt sentimente intense dupa avort care se reflecta in stima de sine scazuta, abuzul de substante, relatii ratate si disfunctii sexuale. Barbatii insa sunt invatati de societate sa interiorizeze aceste trairi, care raman blocate in inconstient.
Un studiu realizat in Norvegia a aratat ca femeile care fac avort sufera efecte negative asupra psihicului mult mai mult timp decat cele care au pierdut o sarcina. Proportia femeilor care sufereau de stres la 6 luni dupa pierderea sarcinii era de 22, 5%, iar dupa 5 ani ajungea la 2,6%. In schimb, femeile care trecusera printr-un avort, sufereau de stres in proportie de 25,7% dupa 6 luni de la incident, iar dupa 5 ani, scadea destul de putin, pana la 20%. De asemenea, s-a constatat ca femeile care fac avort, raportate la cele care au pierdut o sarcina, se gandesc mult mai mult la aceasta problema si au raspunsuri mult mai complexe cand vorbesc despre experienta prin care au trecut. Majoritatea femeilor depasesc pana la urma aceasta problema, insa au nevoie de suport mental si chiar de terapie, pentru ca impactul emotional al avortului este totusi ridicat.

Limitele studiilor despre avort si realitatea din viata
Un alt studiu, facut in Noua Zeelanda, unde avorturile sunt legale, arata ca femeile care au facut avort, mai ales cele tinere, au sanse mai mari sa dezvolte probleme mentale, printre care bineinteles depresie si anxietate, dar si tendinte suicidale. Cu toate acestea, nu exista studii care sa arate ca avortul este o experienta mai traumatizanta decat nasterea unui copil pe care nu ti-l doresti sau oferirea lui catre adoptie. In anii ’90 s-a incercat sa se faca o astfel de cercetare pe 13000 de femei din Marea Britanie, o parte care au facut avort si o alta parte care au decis sa pastreze sarcina nedorita. Rezultatul nu a fost insa cel imaginat. Cercetatorii au tras concluzia ca femeile care au facut un avort in urma unei sarcini nedorite nu au un risc mai mare de a dezvolta probleme mentale decat cele care au dus o sarcina nedorita la bun sfarsit.

Sarcina nedorita, avort spontan, avort…
Pana la urma, totul depinde de cum pui problema si cu ce compari experienta avortului. Poate fi mai traumatizanta decat pierderea spontana a unei sarcini si la fel de stresanta ca pastrarea unui copil nedorit. Exista cateva cercetari care au incercat sa demonstreze ca avortul are consecinte asupra sanatatii mentale, si cu toate acestea nu exista dovezi clare care sa arate o legatura directa sau care sa poata da drept sigure aceste consecinte. Orice experienta traumatizanta lasa in urma stres si amintiri neplacute, insa acest lucru nu inseamna neaparat ca sanatatea mentala iti este afectata. Daca alegi sa iei aceasta decizie, se presupune ca era cea mai buna varianta pentru cum arata viata ta in momentul respectiv, deci poate fi mai putin traumatizanta decat o oricare alta abordare a problemei in acea situatie. Framantarile si vinovatia de dupa sigur ca exista, insa pot si trebuie sa fie depasite din moment ce faptul a fost consumat. Iar sanatatea psihica depinde in final de cum reusim sa ne pastram echilibrul si sa infruntam o situatie dificila.

Prin urmare, incercand o concluzionare, indiferent care este decizia luata in cazul unei sarcini nedorite, efectele sunt mai mult sau mai putin traumatizante. Singura varianta care scoate din calculele ei durerea atat fizica cat si psihica este preventia.

Text: Bianca Badescu