Ups! I-am spus pe numele fostei
Actul ratat ascunde unul din marile noastre secrete pe care nu dorim a le dezvalui celuilalt. De obicei ascunde o dorinta imensa fata de cineva cu care contactul este limitat sau exista o privatiune in acest sens.
Emotiile puternice raman in memoria noastra afectiva. Chiar daca e vorba de tristete sau chiar de fericire sau agonie, acestea pot varia in functie de relatie si timpul de separare. Ceea ce le activeaza sunt gandurile noastre. Fie ca sunteti separati de cateva zile, fie ca distanta este un element constant in relatie, fie ca ati decis sa va luati adio si sa nu mai intretineti contactul niciodata, lipsa partenerului cu care ati fost obisnuit sa petreceti timp, cu care ati comunicat zi de zi, langa care sau impreuna cu care ati trait emotii intense, va determina o oarecare prezenta la nivelul creierului si implicit in limbajul folosit chiar daca nu ne propunem asta.
Este surprinzator sa constatam ca, cu toate ca ne dorim sa uitam, creierul nu lasa sa se intample asta. Rezultatele procesarii lui ne iau uneori pe noi insine (posesorii lui) pe neasteptate. Potrivit unor studii de neurochirurgie, reactiile creierului in situatia de despartire sau rupere a relatiei sunt foarte asemanatoare cu cele ale retragerii din consumul de droguri. Atasamentul romantic determina eliberarea de adrenalina, dopamine si serotonina pe langa testosteron si estrogen. Aceasta intensitate chimica este descrisa ca dragoste. Trupurile noastre devin cumva dependente de aceste sentimente euforice iar cand pierdem simptomele dragostei, creierul pastreaza inca sentimentul de dor. Deseori ne-am simtit stresati si am cautat validarea ca totul este in regula de la partenerul nostru. Multe din actiuni sunt percepute de creierul nostru ca fiind in legatura cu partenerul, in special cele ce ne asigurau siguranta, securitatea emotionala si confortul.
Ca atare, in unele situatii, chiar daca partenerul nu mai este prezent sau legatura cu acesta nu mai exista, creierul nostru va continua sa proceseze unele situatii in conformitate cu sentimentele produse in situatia de prezenta. Scrierea, gatitul, desenul, fotografia, arta, muzica, decoratiunile etc sunt cateva modalitati prin care ne putem distrage atentia si a deturna gandurile, insa si in timp ce suntem creativi sentimentele de suferinta, de dor, de tristete, nu sunt sterse cu totul ci ele sunt doar mascate de alte actiuni care inlocuiesc amintirile.
Pentru a nu lasa anxietatea sa ne conduca comportamentul sau uneori limbajul (pentru ca amintirile se vor face prezente si in limbaj uneori sub forma unor acte ratate – nu intentionam sa rostim numele fostului partener, insa ne surprindem ca apare in cele mai nepotrivite situatii rostit) este necesara comunicarea deschisa cu partenerul. Nu redu si nu respinge aceasta nevoie. Vei fi luat pe neasteptate de propriile gesturi sau propriile cuvinte in situatii noi care nu implica deloc amintirile tale sau experientele din trecut si vei simti cat sunt de nepotrivite. Cu cat vei repinge mai mult, cu atat actele ratate sunt predictibile sa apara. Vom face ceea ce nu gandeam ca vrem sa facem, vom spune ceea ce nu am gandit sa spunem, sau vom uita anumite lucruri, deoarece dorintele noastre ascunse nu sunt exprimate.
