Toxoplasmoza in sarcina

Toxoplasmoza este o infectie provocata de un protozor – Toxoplasma gondii – cu un ciclu de viata complex, care se reproduce in intestinul pisicilor (numite gazde primare), acestea fiind asimptomatice in momentul infectiei. Ele pot deveni infectate daca vaneaza si mananca rozatoare, pasari mici etc. Odata infectate, pisicile elimina prin fecale parazitul. Ingerate de o gazda secundara (omul, alte animale domestice, pasari etc), incep sa se divida si sa infecteze gazda, colonizand diverse organe prin intermediul sangelui si formand multiple chisturi (pot coloniza orice organ, dar in special muschii, creierul si chiar inima). Odata infectati, oamenii raman asa pentru tot restul vietii si daca nu apar imunodepresii severe care sa reacutizeze boala, ei sunt asimptomatici.

Omul se poate infecta prin consumul de carne cruda sau incomplet preparata termic, contact cu fecalele pisicii infectate (chiar si prin schimbarea fara manusi de protectie a tavitei de nisip) si transmiterea verticala (mama-fat). De asemenea, fructele si legumele care vin in contact cu solul infectat sau cu apa contaminata, daca nu sunt spalate corespunzator, pot deveni si ele periculoase pentru om. Pisicile domestice, care traiesc exclusiv in interior si care nu consuma carne cruda, sunt putin susceptibile la o infectie cu T. gondii. Daca infectia este contractata in timpul sarcinii, atunci ea devine o reala problema.

 

Simptomele toxoplasmozei

Cele mai multe gravide (>85-90%) care fac infectia acuta in timpul sarcinii nu prezinta niciun simptom sau semn clinic care sa anunte boala. Un mic procent dintre gravide vor prezenta simptome nespecifice asemanatoare racelii. Transmiterea la fat apare predominant in infectie acuta intrapartum. In cazuri rare, s-a constatat transmiterea congenitala la pacientele cu infectie cronica cu Toxoplasma, infectia reactivandu-se datorita statusului imunologic compromis in timpul sarcinii.

Infectia colonizeaza primar placenta, aceasta devenind un rezervor de eliberare continua a parazitului catre fat. De obicei, transmisia se face in primele 4 luni de la colonizarea placentei.
Riscul de transmitere materno-fetala a infectiei creste odata cu varsta gestationala (6-7% – trimestrul I, 60-80% – trimestrul II). Totusi, desi riscul de transmitere este mai mic in trimestrul I, gravitatea manifestarilor este maxima si riscul de pierdere a sarcinii de asemenea.

Majoritatea infectiilor aparute in trimestrul I se soldeaza cu pierderea sarcinii. Fetii care supravietuiesc sunt la risc crescut de a avea probleme grave de sanatate si de a dezvolta toxoplasmoza congenitala. Toxoplasmoza congenitala se caracterizeaza prin: corioretinita, hidrocefalie, calcificari intracraniene, convulsii, hepato- si splenomegalie, icter sever.

 

Diagnostic

Semnele ecografice nu sunt suficiente pentru a stabili diagnosticul. Acesta trebuie corelat cu investigatiile materne. Terminarea sarcinii poate fi luata in considerare in cazul leziunilor morfologice severe. Peste 80-90% din nou-nascutii din mame cu infectie acuta intrapartum nu prezinta niciun semn clinic la nastere, dar ulterior pot dezvolta simptome grave pe parcursul vietii: cecitate, retard mental si motor, hepatosplenomegalie. Transmiterea prin laptele uman este foarte putin probabila, iar mamele care au avut infectia acuta au voie sa alapteze.

Diagnosticul se stabileste prin testare serologica, amniocenteza si modificari ecografice sugestive. Testarea serologica trebuie interpretata de un medic infectionist pentru ca Ac IgM pot persista luni sau chiar ani de la infectia acuta, iar absenta Ac IgM si Ac IgG poate semnifica atat absenta infectiei, cat si o infectie foarte recent instalata. Daca exista o suspiciune crescuta sau  infectie maternala confirmata, amniocenteza poate fi utila pentru depistarea prezentei T. gondii in lichidul amniotic si a infectiei fatului. Orice modificare ecografica depistata intrapartum: hidrocefalie, calcificari intracraniene, hepatomegalie, hiperecogenitate hepatica, ascita, modificari de ecostructura a placentei etc ar trebui sa ridice un semn de intrebare vizavi de statusul infectios al pacientei.

 

Tratamentul toxoplasmozei

Tratamentul toxoplasmozei in sarcina depinde de gradul de infectare al fatului. Acesta va fi stabilit de catre medicul infectionist in stransa colaborare cu medicul obstetrician. Terminarea sarcinii va fi luata in considerare in cazul leziunilor morfologice grave.

 

Screening

In tarile cu riscuri scazute de infectie acuta cu toxoplasmoza screeningul de rutina nu este recomandat. Totusi, la noi in tara, majoritatea gravidelor sunt supuse screeningului pentru complexul TORCH.
Screeningul este recomanadat de prima intentie la pacientele cu risc inalt, imunodeprimate sau la cazurile cu modificari ecografice sugesive. Daca o pacienta care nu este insarcinata este depistata cu infectie acuta cu Toxoplasma, dupa tratament va fi sfatuita sa astepte cel putin 6 luni pana la obtinerea unei sarcini.

Masurile generale de igiena si de preventie a trasmiterii bolii ar trebui adoptate universal si in special de pacientele gravide: – evitarea consumului de carne cruda/incomplet preparata termic, spalarea corecta a fructelor si legumelor, evitarea contactului cu fecale contaminate, folosirea manusilor de protectie in cazul manevrarii tavitelor de nisip, consumul de mancare ambalata pentru animalele domestice.

 

Text: Dr Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie