Influenta hipotiroidismului asupra sarcinii

Hipotiroidismul reprezinta insuficienta tireotropa secundara afectarii glandei tiroide, insuficientei iodului sau a afectarii axei hipotalamo-hipofizare. Din punct de vedere clinic, diagnosticul este pus de medicul specialist endocrinolog in urma unui examen anamnestic specific in care se gasesc semne de hipometabolism, infiltratie cutanata sau existenta la palparea cervicala a gusei – semn specific tiroiditei Hashimoto, autoimuna.

Cum se stabileste diagnosticul de hipotiroidism

Pentru a stabili cu certitudine diagnosticul de hipotiroidism, sunt necesare examinari complementare a TSH, care trebuie sa fie peste limitele normale, si examinarea T4 a carui valoare trebuie sa fie sub limita inferioara. Daca se constata in urma examinarilor complementare valori normale ale TSH asociate cu valori scazute ale T4, suntem pusi cu certitudine in fata unui hipotiroidism ce denunta o insuficienta tireotropa, insa, daca avem valori crescute ale TSH asociate cu valori normale ale T4, suntem pusi cu certitudine in fata unui hipotiroidism frust. Un alt semn din punct de vedere clinic care apare in cazul hipotiroiditelor autoimune este reprezentat de cresterea anticorpilor antiperoxidazici.

Simptomatologie

O alta simptomatologie secundara sarcinii este reprezentata de hipotiroidismul din perioada lauziei, denumit si hipotiroidism post-partum, care poate fi secundar fie medicatiei cu amiodarona, fie contextului clinic specific perioadei post-partum. In perioada sarcinii s-a constatat din punct de vedere statistic o incidenta scazuta, sub 1%, deoarece hipotiroidia are ca efect secundar scaderea fertilitatii prin dereglari de menstruatie, metroragii, cresterea prolactinei peste valorile normale.

Pe perioada sarcinii, simptomatologia clinica nu este mascata de manifestarile clinice specifice sarcinii, lucru ce contribuie intr-un mod pozitiv la diagnosticarea precoce a acestei patologii, aceste semne fiind:

• depresia;
• hipertensiunea arteriala;
• apoplexia uteroplacentara;
• nasterea prematura;
• hemoragii specifice perioadei post-partum;
• prelungirea travaliului din cauza faptului ca uterul devine hipoton care se poate asocia cu modificari de structura ale bazinului sau primiparitatea.

Se stie foarte clar ca prelungirea travaliului peste perioada normala conduce la afectiuni grave ale nou-nascutului, iar daca este asociat si cu hipotirodismul, se constata o frecventa crescuta a anomaliilor congenitale, scaderea IQ-ului cu peste 7 puncte, comparativ cu nou-nascutii mamelor care nu prezinta hipotiroidism. Ca principiu de tratament, in functie de gravitatea simptomatologiei se recomanda administrarea tratamentului ambulator sau sub supraveghere medicala in cadrul unei institutii prestatoare de servicii medicale specifice (spitalizare). Principalul tratament consta in administrarea de L-tiroxina in doza de 50 picograme/zi cu cresterea progresiva a dozelor sau, in cazul unor patologii complexe sau asociate, se recomanda interventia chirurgicala.

Text: Dr. Andreea Hetea, Obstetrica-Ginecologie