Singura in doi…

„Casatoria trebuie sa lupte fara incetare cu acel monstru care distruge totul: obisnuinta”, afirma Honor? de Balzac. Alte denumiri cunoscute si utilizate frecvent pentru a descrie devitalizarea unei relatii de cuplu sunt: monotonia, inflexibilitatea, rutina sau plictiseala. Daca se trece de un anume punct critic, se poate ajunge la un mod de convietuire dependent prin intermediul carora cei doi parteneri se complac intr-o viata de cuplu monotona, temandu-se de imprevizibil sau de ziua de maine. Astfel, aflati sub protectia obisnuintei, se ascund de incertitudinea realitatii de zi cu zi, asigurandu-si astfel trainicia relatiei lor de cuplu. Insa, ceea ce nu cunosc ei este ca acest siretlic nu poate functiona la infinit. Obisnuinta le asigura o nevoie asidua de securitate care ii determina sa ramana impreuna in ciuda dificultatilor majore care pot aparea, pe principiul „mai bine intr-un iad cunoscut decat intr-unul necunoscut”. Insa, de cele mai multe ori, sfarsesc prin a trai in singuratate emotionala, desi fizic sunt impreuna. Ca si in viata, orice relatie de cuplu are o traiectorie sinusoidala, cu urcusuri si coborasuri. La un moment dat, pe fondul unor desincronizari intre parteneri sau al unei stagnari a dezvoltarii unuia dintre ei, pot aparea stari conflictuale sau de devitalizare a relatiei. Micile sau marile probleme ivite vor fi puse pe seama inflexibilitatii sau monotoniei celuilalt. Aceasta fuga de responsabilitate tradeaza imaturitatea emotionala a partenerului care arunca vina in alta parte, in mod constient sau nu.

Teama de sinceritate, fuga de onestitate in relatie

Teama de sinceritate ne determina, de cele mai multe ori, sa evitam sa comunicam onest cu partenerul nostru de viata.

Credintele irationale ce izvorasc din aceasta teama sunt multiple:

–   “Cred ca partenerul nu ma va mai iubi la fel deoarece, dezvaluindu-ma, acesta imi va cunoaste nenumaratele lipsuri si defecte.”
–   “Cred ca relatia noastra de cuplu se poate deteriora daca vom discuta anumite aspecte contradictorii dintre noi doi.”
–   “Cred ca celalalt isi poate pierde increderea in mine daca voi aduce in discutie nemultumirile mele in ceea ce-l priveste.”

Onestitatea, cheia psihologica catre un Univers comun!

Comunicarea onesta si sincera reprezinta esenta unei relatii de cuplu reale si profunde.  Onestitatea in cuplu este dovada certa ca cei doi parteneri traiesc intr-o realitate comuna. Oamenii care traiesc in realitati diferite, desi impart acelasi spatiu fizic, nu se intalnesc niciodata. Adica, desi impreuna, sunt singuri. Iar a fi singur cu cineva este mult mai dureros decat a fi singur pur si simplu. Lipsa de onestitate echivaleaza cu ascunderea adevarului sau cu minciuna. Iar a trai in minciuna si falsitate este ca si cum ai trai intr-un mediu obscur, tensionat si incarcat de emotii de joasa frecventa, ceea ce va conduce in timp la izbucnirea unor conflicte fatale relatiei tale. In relatia de cuplu, a spune adevarul inseamna a-l ajuta pe celalalt sa deseneze o harta exacta a lumii voastre comune sau a universului comun, astfel incat sa stie unde se afla si in ce directie poate merge. Daca harta este falsa, el/ea se va rataci. Dar daca cei doi isi spun adevarul reciproc, atunci acestia vor ajunge teferi si fericiti acolo unde si-au dorit.

Text: Ioana Corina Marcu
Consilier psihologic – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei