Agresivitatea conjugala, o problema definitiva?

Acolo unde exista iubire, exista echilibru. Opusul echilibrului este dezechilibrul. Cu alte cuvinte, vorbim despre teama, disperare si durere. Uneori, dragostea se poate confunda cu o dependenta exagerata. In astfel de cazuri, relatia de cuplu nu este una sanatoasa, ci dimpotriva, distructiva. Acolo unde nu exista libertatea de a comunica ceea ce simti si ceea ce iti doresti cu adevarat, nu exista dragoste, ci constrangere. Acolo unde nu exista echilibru emotional, nu exista iubire. Acolo unde exista disperare, nu exista armonie. Agresivitatea conjugala este un fenomen din ce in ce mai raspandit in zilele noastre. Multi specialisti ofera explicatii interesante in incercarea de a justifica aceasta agresivitate, precum alimentatia deficitara si bogata in E-uri, poluarea, aglomeratia, stresul, frustrarile de la serviciu, greselile de educatie facute de parintii nostri, ca este o trasatura derivata a temperamentului nostru. Dincolo de aceste explicatii, cert este ca agresivitatea nu trebuie tolerata sub nicio forma, indiferent de cauza sau motivul care a declansat-o.

Stilul agresiv de comunicare

Stilul  agresiv de comunicare se mai numeste stilul „activ in exces” sau „dominator” sau „buldozer”. Cel care comunica agresiv este cel care se afirma prin a spune ceea ce gandeste, simte sau vrea, dar nu intr-un mod in care sa-l ajute sau sa-l protejeze pe celalalt, ci ranindu-l sau blocandu-i exprimarea. El are mereu dreptate, el este superior, interlocutorul se insala, nevoile sale sunt cele mai importante si trebuie satisfacute primele, parerea celuilalt nu conteaza, este irelevanta sau nula. Metodele sale favorite de interactiune sunt judecarea, critica sau culpabilizarea interlocutorului. Dominatorului ii place controlul, avand satisfactie atunci cand conduce in procesul comunicarii. Stie cum trebuie facute lucrurile, exact ca un perfectionist. Diferenta este ca perfectionistul este manat de nevoia sa de a atinge perfectiunea, pe cand dominatorul este manat de nevoia de a se impune. Acest stil de comunicare se explica fie printr-o pulsiune agresiva inalta nativa greu de gestionat a unui individ incapabil sa o descarce in mod adecvat, fie printr-o mare nesiguranta interioara pe care individul nu o recunoaste si de care incearca sa se apere prin a compensa deficitul launtric de putere cu excesul exterior de putere.

Exemple

– „TU esti vinovata…TU ai gresit…TU o sa faci asta, caci altfel…TU vei plati.”
Individul va obtine controlul asupra vietii partenerei cu pretul castigarii antipatiei si al resentimentelor acesteia. Dupa un comportament agresiv, sentimentul de putere scade rapid si este inlocuit de vina, rusine, stima de sine scazuta. Satisfacerea setei de putere se realizeaza pe termen scurt, dar niciodata pe termen lung, prin: intimidari, frica, teroare, sentiment al puterii dat de agresivitate.

Se mai poate face ceva?

Raspunsul la aceasta intrebare este afirmativ. Cand nu a aparut agresiunea fizica si cand nu exista si asocierea cu alcoolismul, sau drogurile. Este foarte probabil ca persoana agresiva sa nu fie cea care va avea dintr-odata revelatia ca are o problema. Este important ca inca de la primele semne de agresivitate in cuplu partenera sa semnalizeze ca nu se simte confortabil in relatie din pricina comportamentului agresiv si sa ii atraga atentia asupra schimbarii comportamentului. Se poate stabili un gest ca o modalitate de semnalizare atunci cand se sesizeaza debutul comportamentului agresiv. Ajutorul poate fi si unul specializat – precum serviciile psihologice – sau nespecializat – acordat de familie, poate chiar de partenera.

Text: Ioana Corina Marcu
Consilier psihologic – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei