Plante pentru stimularea lactatiei

Lactatia presupune perioada cuprinsa intre lauzie si post-sarcina. Aceasta perioada nu are un o durata bine determinata ea fiind influentata de mai multi factori printre care amintim:

• perioada caracterizata de capacitatea de secretie si sustinere a lactogenezei;
• perioada caracterizata de dezvoltarea fatului si ajungerea acestuia la perioada de diversificare a alimentatiei;
• perioada de intarcare a bebelusului.

Toate aceste situatii sunt strict dependente de mamogeneza, lactogeneza, galactopoieza, cat si de principalele procese fiziologice ce implica lactatia. Este binecunoscuta utilizarea plantelor medicinale si a preparatelor si produselor derivate din acestea, insa este bine de stiut ca principiile active utilizate in scop farmaceutic pentru stimularea lactatiei, administrarea fara indicatia si prescriptia medicului pot influenta grav fiziologia lactatiei sau chiar alterarea calitatii laptelui.

Pentru a intelege cum principiile active ale plantelor pot influenta stimularea lactatiei trebuie sa cunoastem ca lactatia este controlata de sistemul nervos central, sistem ce implica  mecanisme fiziologice de control a functiei gonadotrope a glandei hipofizare (mai exact lobul anterior al acesteia). Totodata este bine de stiut ca aceste procese fiziologice sunt controlate de hipotalamus prin intermediul conexiunii cu centrii encefalici superiori situati in rinencefal si formatiunea reticulata. Acest proces complex ce implica galactogeneza (secretia laptelui matern) inca nu este pe deplin elucidat, dar s-a constatat ca in prezenta administrarii unor doze ce cuprind substante active care sunt prezente in anumite plante, astfel putandu-se controla secretia laptelui obtinandu-se in final fie hiposecretia, dar si stimularea secretiei.

Stimularea lactatiei cu plante

Administrarea pe perioada lactatiei a substantelor active din plante se poate face sub forma de infuzie, decoct, planta macerata, sirop, tinctura, vin, cidru sau ceai pentru uzul intern. Administrarea sub forma de cataplasme, unguente, uleiuri, gargarisme pentru uzul extern nu sunt indicate deoarece substanta activa nu poate actiona asupra principalelor mecanisme fiziologice ce au loc la nivel central, de aceea se recomanda utilizarea formulelor farmaceutice ce pot fi administrate pentrul uzul intern.

Plantele ce fac parte din flora specifica tarii noastre precum cimbrisorul, chimenul, hameiul, jalesul de gradina, maghiranul, nucul, roinita, socul, urzica sunt binecunoscute a avea ca si efect secundar al administrarii lor pentru uzul intern in diferite doze si concentratii, cresterea secretiei si implicit a cantitatii de lapte matern in perioada de alaptare.

Administrarea preparatelor din plante nespecifice florei tarii noastre, precum anasonul, coriandru, fenicul au acelasi efect terapeutic ca si cel al preparatelor obtinute din plante specifice florei noastre, singura diferenta fiind ca aceste plante se procura mai greu decat cele autohtone si in plus daca nu sunt provenite din spatiul Uniunii Europene sunt supuse tratamentelor specifice de protectie impotriva daunatorilor (iradiere) fapt ce poate afecta calitatea laptelui matern.

Citeste si 5 solutii pentru stimularea lactatiei

Text: Dr. Hetea Andreea Obstetrica- Ginecologie