Nasterea: traditii si obiceiuri in lume
Tibet: Nastere in familie
Asemenea altor culturi asiatice, femeile tibetane nasc acasa, de cele mai multe ori singure sau ajutate de mama soacra si sot. Unul dintre obiceiurile de acolo face ca bebelusul sa fie luat imediat de langa proaspata mamica deoarece este considerata murdara. Imediat dupa nastere, bebelusului ii este administrat un amestec cu scopul de a indeparta spiritele rele, alcatuit din unt, miere, sofran, apa si apa de mosc. Apoi, persoana cu cel mai inalt rang religios vine si ii pune numele copilului. Din pacate, un procent de70% dintre femeile din Tibet nasc nu intr-o camera sau intr-un spatiu special amenajat acasa pentru ele, ci in grajdul animalelor.
Bangladesh: Nastere asistata de rude de sex feminin
Pentru femeile din Bangladesh, nasterea acasa inconjurate de rude de sex feminin este deja o traditie. Rudele au rolul de a o sprijini fizic si emotional pe gravida, apasand cu degetele mari anumite zone ale corpului gravidei pentru a-i diminua durerile. Exprimarea durerii este de evitat si se pune accentul pe moner shahosh (putere mentala) si shoriler shakti (putere fizica). Nasterea in spital este evitata deoarece se considera a fi o abordare degradanta pentru viitoarea mamica. Mai mult, populatia are tendinta sa stigmatizeze social femeile care sunt atinse sau taiate de un doctor in timpul nasterii.
Japonia: nasterea privita ca test
Viitoarele mame din Japonia trebuie sa nasca natural si cu ajutorul a cat mai putine analgezice. In cazul acestora din urma este vorba despre o straveche convingere budista conform careia durerile travaliului sunt un test pe care femeia trebuie sa il indure si sa il treaca cu brio, altfel nu va fi pregatita pentru solicitantul rol al maternitatii. Din fericire, 70% dintre japoneze nasc in spitale si aproximativ 30% dintre ele aleg epidurala si cezariana. Restul prefera sa respecte traditia de secole. Dupa ce pleaca din spital, mama si copilul trebuie sa se mute timp de o luna in casa parintilor ei. Acolo, mama va sta in pat 21 de zile, timp in care prietenii si rudele pot face vizite si pot lua parte la masa de celebrare unde se serveste osekihan (orez brun cu fasole rosie).
Germania si Olanda: cele mai grijulii moase
In Germania si Olanda, viitoarele mamici sunt puse in situatia de a face o alegere: intre moasa si medic. Aici, moasa este mai importanta si mai prezenta decat medicul ginecolog, iar nasterea este de preferat sa aiba loc pe cale naturala.
Suedia: o abordare holistica a procesului de nastere
Este important de mentionat faptul ca Suedia se bucura de cea mai mare rata a alaptarii naturale din intreaga lume si cea mai mica rata a mortalitatii infantile, tot din intreaga lume. Mai mult, organizatia „Salvati copiii” a pozitionat Suedia pe locul 3 in topul celor mai bune tari din lume in care sa fii mama, dupa Islanda si Norvegia. Aici, mamele au acces gratuit la ingrijire si cursuri pre- si postnatale, nasterile prin cezariana sunt destul de rare, iar neonatologii si asistentele maternale se ocupa de tot ce inseamna nastere, medicii intervenind doar in cazuri speciale. Nasterea este vazuta de suedezi ca un proces intens, de recunostinta si implinire personala si, desi aproape toate nasterile in Suedia au loc in spitale, acestea sunt pregatite si dotate exact ca niste locuinte personale, frumos colorate si foarte confortabile. Exista camere de travaliu unde mamele pot rontai cate ceva in timp ce stau de vorba si se uita la tv, iar dilatatia creste. Spre deosebire de gravidele din Germania, Olanda, Coreea sau Japonia, suedezele primesc informatii inca din perioada prenatala despre medicamentele antidurere.
Text: Ioana Corina Marcu
Consilier psihologic – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei
