Fibromul uterin, simptome si tratament
Fibromul reprezinta o aglomerare de celule de natura benigna, care se dezvolta in interiorul, in grosimea sau in exteriorul uterului. Se mai numeste miom sau leiomiom si apare de regula dupa varsta de 30 de ani. Cauzele nu sunt pe deplin cunoscute, dar odata aparuta tumora, este dependenta de concentratia hormonilor estrogen si progesteron din organism.
O concentratie mare de estrogen (de exemplu in timpul sarcinii sau in premenopauza) are ca efect cresterea in dimensiuni a fibroamelor, pe cand scaderea estrogenilor (de exemplu in menopauza) duce la diminuarea dimensiunilor. Progesteronul influenteaza cresterea nodulilor fibromatosi indiferent de prezenta sau nu a estrogenilor.
Simptomele fibromului uterin
De regula, cand fibroamele sunt mici, nu exista niciun simptom, ele fiind deseori descoperite cu ocazia unor controale de rutina. Cand fibromul se dezvolta in interiorul cavitatii uterine, poate determina sangerari anormale (menstruatii prelungite, sangerari intre menstruatii). Aceste simptome sunt absente de obicei in cazul in care fibromul se dezvolta in grosimea muschiului uterin sau spre exteriorul uterului. De mentionat faptul ca sangerarile prelungite pot duce la anemie, corectarea acesteia fiind in acest caz o necesitate.
Odata cu cresterea dimensiunilor fibroamelor, acestea pot determina fenomene compresive pe diferite structuri nervoase sau tisulare, cu aparitia durerilor pelvine, de spate sau la contact. Durerea este deseori perceputa ca o “presiune” abdominala, mai ales in partea a doua a zilei.
Distensia abdominala poate acompania fenomenele dureroase.
Mictiunile frecvente se pot intalni mai ales in cazurile in care fibromul apasa de peretele vezicii urinare. Uneori, pacientele pot prezenta tulburari de tranzit intestinal, mai ales in cazurile in care fibromul este situat posterior. Fibromul poate constitui o cauza de infertilitate sau de avort.
Tratamentul fibromului uterin
Ca regula generala, fibromul nu se trateaza decat cand apar complicatii – anemie, compresiune, infertilitate, degenerescenta, infectie sau in caz de dureri ce nu cedeaza la tratamentele conventionale. In general, se recomanda un examen clinic si paraclinic in conditiile in care, in decursul timpului, apar dereglari menstruale, dureri abdominale, tulburari urinare la o pacienta de peste 30 de ani, care nu avea in trecut aceste simptome. Cu aceasta ocazie se poate depista prezenta unui fibrom uterin.
Deoarece majoritatea fibroamelor uterine nu sunt periculoase, se recomanda monitorizarea ecografica anuala a lor. In cazul aparitiei complicatiilor, se poate decide o secventa terapeutica care trebuie sa vizeze corectarea anemiei, ameliorarea durerii si micsorarea fibromului inante de o eventuala interventie chirurgicala. Interventia chirurgicala poate fi clasica sau laparoscopica si poate indeparta in totalitate uterul sau numai nodulii fibromatosi.
In ultima perioada au continuat cercetarile privind medicatia preoperatorie care sa corecteze sangerarile abundente din fibrom. Astfel, inhibitorii selectivi de receptori de progesteron s-au dovedit foarte utili din acest punct de vedere. Referitor tot la tratamentele recente ale fibromului uterin trebuie sa amintim procedura de embolizare, aceasta constituind o alternativa la tratamentul chirurgical. Metoda nu este recomandata atunci cand pacienta isi doreste un copil, desi sarcina poate aparea si dupa embolizare.
Distrugerea fibroamelor uterine prin frig focalizat, laser sau ultrasunete este in prezent in faza de experiment. Reaparitia fibroamelor dupa tratament este posibila, singura exceptie constituind-o indepartarea in totalitate a uterului fibromatos.
Text: Dr. George Vasilescu, medic primar obstetrica-ginecologie – Columna Medical Center
