Cum să depăşeşti teama de „ce o să zică lumea”

„Gura lumii n-o astupă nici pământul” – această vorbă populară are mai mult tâlc decât multe dintre explicațiile noii epoci, așa că merită o analiză profundă. Adevărul e simplu: orice ai face și orice ai spune, mereu o să existe cineva care nu o să fie mulțumit, așa că, de ce să mai ții cont de părerea celorlalți? Mai jos aflăm cum să ne scuturăm de cuvintele indiscrete ale celorlalți, cum să le micșorăm importanța și cum să le risipim repede în vânt.

De ce are importanță opinia societății?

Apartenența la un colectiv, la un grup, ne-a garantat supraviețuirea ca și specie, așa ca nu e de mirare că vrem să fim acceptați, să aparținem, să intrăm în rândul lumii. Vremurile s-au schimbat, iar micul sătuc în care ne nășteam, trăiam și muream, s-a trasformat în orașe uriașe, în care trăim cât vrem și plecăm când vrem, așa că nu mai apare nevoia de „a prinde rădăcini”.

Chiar dacă schimbările sunt deja de mult timp, iar stilul de viață se schimbă de la zi la zi, tot ne dorim să nu fim excluși sau să fim priviți cu suspiciune, de aceea, ceva adânc înrădăcinat în memoria noastră ne face să ne temperăm și să ne inhibăm pentru a respecta așteptările sociale, chiar dacă sunt în totalitate împotriva dorințelor noastre și a aspirațiilor noastre.

Cum depășim teama nejustificată legată de părerea celorlalți?

„Ce-o să zică lumea?” această singură frază a distrus mai multe destine decât orice altceva, a făcut un rău greu de echivalat în cuvinte pentru că a tăiat de la rădăcină orice vis pe care cineva a îndrăznit să îl aibă și așa am pierdut artiști, vizionari sau pur și simplu oameni care ar fi putut trăi o viața mai activă, plină de satisfacție, și-ar fi exprimat liber spiritul.

Din fericire, lucrurile s-au mai relaxat, societatea a devenit mai permisivă și unele alegeri ce păreau scandaloase acum 20 de ani, azi sunt considerate banale. Cu toate astea, încă există oameni care se limitează siguri prin a respecta niște reguli nescrise pentru niște oameni care nu au nicio relevanță pentru evoluția individului.

Pentru a putea învinge această teamă nejustificată trebuie să ne implicăm 100% în ceea ce ne face plăcere, fără a ne uita în urmă, cu condiția ca activitatea aleasă să nu facă rău oamenilor din jur (sau chiar nouă, personal). Doar urmând calea care ne aduce bucurie putem trece de părerea lumii pentru că, pur și simplu nu mai avem urechi și timp să îi dăm importanță.

Cât control laşi altora asupra vieții tale?

În definitiv, o singură viață avem, dar lumea și ale sale pretenții se schimbă de la zi la zi, așa că poate ce azi e normal, mâine e imoral. Uite așa ajung oamenii să ducă vieți anoste, restrictive, duc vieți „pe avarie” pentru norme care se schimbă de pe o zi pe alta, majoritatea fără niciun fel de logică (nu uitați că odinioară era interzis ca femeia să poarte pantaloni), dictate de opiniile personale ale diverșilor indivizi mai mult sau mai puțin importanți.

Dacă ajungem să trăim cum vor alții, o să ne trezim prea târziu cu regrete, timp prea putin pe planeta noastră și pentru lume nu o să mai contăm pentru că și-a găsit un nou subiect de discuție. Uite așa se plătește prețul supunerii dogmelor sociale, în loc să savurăm simplitatea vieții asumate, corecte față de propria persoană.

Gradul de control pe care societatea îl are asupra noastră este dictat de cât de multe importanță îi acordăm acesteia, deci fiecare este direct și unic responsabil al puterii pe care o dă lumii din jur față de deciziile de viață personală. Uneori e de ajuns să întorci spatele și să te concentrezi pe propria-ți viață…așa de ușor.