Cum recunoastem tulburarea bipolara

Tulburarea bipolara sau boala maniaco-depresiva reprezinta o tulburare psihica ce consta in modificarea anormala si de lunga durata a dispozitiei afective, energiei, dar si abilitatilor de functionare a unei persoane. Diagnosticul pentru aceasta tulburare presupune succesiunea a trei stari afective: depresie, stari de tranzitie – in care dispozitia afectiva este neafectata, manie sau hipomanie (varianta mai „usoara” a maniei). Tulburarea bipolara se caracterizeaza prin alternanta episoadelor de depresie si episoadelor maniacale, insa unii indivizi se pot simti mai mult depresivi decit maniacali, iar pentru altii mania si depresia pot alterna foarte rapid. In episoadele maniacale extreme pot fi identificate simptome psihotice cum sunt iluziile si halucinatiile. 

Caracteristicile tulburarii bipolare:

Mania este caracteristica tulburarii bipolare si in functie de severitatea acesteia depinde clasificarea tulburarii. Mania este in general caracterizata de o perioada distincta cu efect pozitiv care poate lua forma euforiei sau hiperactivitatii care duce la epuizare fizica. Persoanele experimenteaza cresterea energiei, nevoia limitata de somn (constatandu-se somn de  3-4 ore pe noapte sau chiar lipsa somnului), manifestarea unui  limbaj si a gandirii competitive, planuri grandioase, nerealiste, credinte exagerate, exacerbari ale potentialului cognitiv, considerand opiniile lor deosebit de importante, unice, calitatea muncii lor iesita din comun, toate aceste lucruri fiind discutabile obiectiv; nivel de atentie diminuat sau manifesta distragere; judecata afectata, persoanele care experimenteaza mania angajandu-se in comportamente anormale pentru ele. Ca semne evidente, in episodul maniacal persoana alege vestimentatii viu colorate,  este destul de dezordonata, extravaganta, produce zgomote in jurul ei si deranjeaza, aceste aparente nefiind un criteriu de diagnostic, ci doar observatii clinice..

Hipomania este un nivel moderat de manie, caracterizat de optimism, rapiditatea gandirii si a limbajului si nevoia limitata de somn. Hipomania nu inhiba functionarea, precum mania. Multe persoane cu hipomanie sunt mult mai productive decat de obicei, in timp ce indivizii maniaci au dificultati in realizarea sarcinilor din cauza atentiei limitate. Unele persoane au o creativitate crescuta in timp ce altii demonstreaza judecata slaba si iritabilitate. Multe persoane experimenteaza hipersexualitate. Nu au iluzii sau halucinatii. Hipomania poate fi dificil de diagnosticat deoarece poate fi recunoscuta drept stare de fericire, desi poarta acelasi risc ca si mania pentru persoana afectata. Chiar daca familia si prietenii invata sa recunoasca schimbarile de emotionalitate, individul va nega de obicei ca ceva este in neregula cu el. Este posibil ca persoana sa nu-si aminteasca de evenimentele care au avut loc cand experimenta hipomania. Problema apare cand modificarile de emotionalitate apar incontrolabil. Daca nu este acompaniat de episoadele depresive acest comportament denumit hipertimie sau fericire, poate fi incadrat ca un comportament normal. Tulburarea bipolara se caracterizeaza tocmai prin aceasta oscilatie incontrolabila ce apare intre hipertimie (stare exaltata de bine, fericire) si distimie (stare depresiva, neliniste, tristete). 

Depresia in tulburarea bipolara cuprinde sentimente persistente de tristete, anxietate, vinovatie, furie, izolare, tulburari ale somnului si apetitului, oboseala, pierderea interesului fata de activitatile placute, probleme de atentie, trairea sentimentului de singuratate, apatie sau indiferenta; lipsa motivatiei, senzatia de neputinta pe toate planurile, lipsa interesului in activitatea sexuala, timiditate sau anxietate sociala, iritabilitate, durere cronica cu o cauza cunoscuta sau nu, cat si depersonalizare sau ideatie morbida suicidala. In cazurile severe individul poate deveni psihotic, conditie cunoscuta drept depresia bipolara severa cu manifestari psihotice. Aceste simptome cuprind iluzii sau mai rar halucinatii de obicei neplacute. Un episod depresiv major persista pentru cel putin doua saptamini si poate continua pentru 6 luni daca nu este tratat.

Citeste si Cum poti ajuta persoana iubita sa iasa din depresie?

Text: Ionela-Janina Sabou, psiholog