Familia monoparentală şi copilul cu autism
Provocările familiei monoparentale sunt cunoscute în întreaga lume, dar când în ecuație apare și diagnosticul de „autism”, atunci situația se complică considerabil.
Cum schimbă dinamica unei familii existența autismului?
Această tuburare pare să vină ca un nor negru în viața oricărui copil, asta pentru că suntem înconjurați de preconcepții negative ca și societate, și nu există educație pentru a accepta și iubi un copil fix așa cum este el.
Autismul este perceput ca fără speranță, o condamnare pe viață, dar în realitate, cu multă muncă, efort și speranță, se poate trăi cu această tulburare, iar în multe situații, copilul poate ajunge să ducă o viață fericită, să aibă scop și esență.
Odată cu aflarea diagnosticului TSA, părintele trebuie să accepte că urmează o perioadă lungă de terapie de recuperare, sume de bani considerabile cheltuite pe acestea, muncă, frustrare și chiar și victorii, progrese.
Văduvie sau divorț – abordări diferite
Drama pierderii unui părinte, a partenerului de cuplu, împreună cu aflarea acestui diagnostic, poate fi prea mult chiar și pentru cel mai rezistent părinte. Cu toate acestea, copilul are nevoie de atenție sporită, de muncă suplimentară și de folosirea tuturor resurselor disponibile.
Partea bună este că există multe programe de finanțare și susținere în cazul copiilor orfani de un părinte, programe ce ar crește șansele micuțului de trece peste această tulburare.
În cazul divorțului, părintele care părăsește căminul are obligația legală de a plăti parte din cheltuielile copilului, și în cazul oamenilor echilibrați, cu bun simț și respect pentru fosta relație, se poate chiar să ajute în mod egal în ceea ce privește mersul la terapie și implementarea planului de recuperare.
Ce poți face ca părinte singur în această situație?
Indiferent care ar fi motivul pentru care un copil rămâne fără un părinte, celălalt trebuie să găsească metode pentru a compensa absența celuilalt.
În cazul familiei monoparentale și a existenței unui copil cu autism, trebuie să se formeze o echipă întreagă de oameni care să ajute părintele rămas, să îi ofere toată susținerea ca acesta să își poată ajuta copilul așa cum trebuie. Părintele aflat în această situație, trebuie să ia orice oportunitate de a fi ajutat în orice fel: poate o bunică să ajute cu gătitul și curățenia, poate o persoană de încredere care să stea cu piticul, un centru de zi, în care copilul să fie îngrijit, să facă terapie și să aibă parte de socializare între copii de aceeași vârstă cu el.
Care este cadrul legal?
Legea apără familia monoparentală în general, dar când apare în discuție și un copil cu autism, situația se schimbă. Puteți solicita asistență socială la sediile Protecției Copilului din fiecare sector, astfel încât să fiți ghidați către serviciile de care ați putea beneficia.
De asemenea, există multe asociații non guvernamentale care își pot oferi serviciile, în funcție de nevoile familiei. Fie că este vorba de susținere în ceea ce privește terapiile de recuperare, asigurarea condițiilor de viață de bază sau pur și simplu de ghidaj și consultanță, apelați cu încredere. Nu e nicio rușine să ceri ajutor, dar cu siguranță e păcat să nu încerci să faci bine propriului copil.
