Teama de a iubi din nou…

Omul, propriul dusman…

Oamenii sunt nascuti fiinte creatoare. Natura umana este inclinata spre a construi si a crea intotdeauna altceva.

Cu toate acestea, uneori, se intampla ca oamenii sa actioneze contrar firii lor. Si atunci, in loc sa construiasca ceva, distrug ceva din ei insisi prin diverse modalitati.

Acestia isi pot perverti sentimentele, pot nega ceea ce simt si gandesc, se pot autocondamna la a nu mai iubi din nou. Natura umana este in mod fundamental creatoare.

Practic, se intra intr-o situatie de dubla imposibilitate. Pe de o parte, nu este manifestata iubirea de care oamenii sunt capabili, iar pe de alta parte, nici nu este primita iubirea dupa care se tanjeste atat.

 

Cand intre iubire si suferinta se pune semnul egal

Atunci cand ne nastem, acceptam in mod neconditionat iubirea pe care o primim de la parinti, in special de la mama. Increderea noastra in sentimentul iubirii este deplin.

In timp, inevitabil am trait evenimente de viata in care am oferit iubire si am fost respinsi, criticati sau culpabilizati. De cate ori s-a intamplat acest lucru, am asociat aceasta traire negativa cu iubirea oferita si astfel disponibilitatea noastra pentru iubire s-a diminuat putin cate putin. Astfel, la maturitate, ceea ce simtim noi cand vine vorba de iubire este TEAMA. Astfel ca se intampla un fenomen psihologic ciudat: nu ne permitem sa experimentam iubirea in viata noastra pentru ca ne temem ca, intr-o zi, o vom pierde si astfel vom suferi din nou.

Mecanismul inconstient se traduce astfel: “Pentru ca, pentru mine,  iubirea echivaleaza cu suferinta, pentru a ma proteja de suferinta, ma protejez si de iubire!”.

 

Efectele unei astfel de atitudini in timp

Atunci cand ne autosabotam in procesul natural si firesc al curgerii line a iubirii de la noi catre ceilalti si invers, apare un sentiment de durere si suferinta.

Este ca atunci cand cineva are o artera infundata iar sangele nu mai circula normal, ceea ce provoaca diverse afectiuni arteriale dureroase. Suferinta si trairile intense asociate acesteia nu fac decat sa exprime lipsa iubirii din viata noastra.

Pe termen lung, se impune si o binemeritata lectie de viata. Ce-i drept, dureroasa, insa binefacatoare! Astfel, avem oportunitatea de a ne dori contactul cu oamenii din jur.

 

Contactul cu ceilalti, cheia psihologica a iubirii

A fi in contact cu celalalt inseamna a crea o legatura constienta, autentica si liber consimtita intre doua fiinte umane. Iubirea nu poate exista in afara contactului dintre minimum doi oameni.

Sta in responsabilitatea noastra ca, prin exercitiu si practica, sa ne dezvoltam singuri aceste abilitati, avand in vedere faptul ca nimeni nu ne-a invatat sau nu ne invata cum sa iubim.

A iubi din nou presupune a ne deschide inima si  mintea, a avea putina incredere si speranta ca, intr-o zi, vom redobandi spontaneitatea iubirii de la inceputul existentei noastre.

Asa cum experientele de viata nefericite ne-au invatat cum sa evitam sa iubim, asa este necesar acum sa invatam cum sa iubim din nou prin a identifica toate obstacolele care ne-au adus in aceasta situatie trista si sa intelegem cum anume ne-am lasat in voia lor.

 

Text: Ioana-Corina Marcu

Consilier psihologic experientialist – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei