Iubirea vine de la sine?

Iubirea, marea provocare a filozofilor din intreaga lume in sutele de mii de incercari de a gasi o definitie. Iubirea, sentiment ce inalta si zdrobeste intr-o fractiune de secunda. Iubirea, enigma de pe buzele tuturor indragostitilor. Iubirea, marea putere ce intuneca minti si lumineaza suflete. Este clar ca este un sentiment fantastic, dar vine de la sine?

Diferenta dintre a iubi si a fi indragostit

Cu totii am trait acel sentiment unic macar o data in viata, acel sentiment care ne provoaca fluturasi in stomac, care ne face sa ne inrosim din cap pana in picioare si sa picam des in visare, ei bine, cu totii am fost indragostiti. Primele intalniri sunt fenomenale, doresti sa petreci tot timpul cu acel om, sa vorbiti tot timpul, sa faceti totul impreuna. Cu timpul, aceste sentimente se mai domolesc, iar in cazul unor relatii dispar de tot, in timp ce in alte relatii se transforma in ceva mult mai frumos si mai stabil, si anume: Iubirea.

Iubirea este in primul rand strans legata de cunoastere si acceptare, in timp ce indragosteala este mai mult legata de curiozitate si atragere. Nu toti indragostitii ajung sa formeze un cuplu in care exista iubire, respect si intelegere pentru ca in unele cazuri, drama, temperamentul puternic si gelozia fac relatia imposibila.

De ce unele relatii in care exista iubirea ajung totusi sa se sfarseasca?

E drept ca iubirea este un sentiment care in general vine de la sine, dar si asa, oamenii trebuie sa invete sa devina mai toleranti, mai empatici, mai atenti, sa creasca, sa evolueze, sa devina o varianta mai buna a lor pentru a pastra iubirea in viata lor. Asa e dezirabil si e semn al maturitatii si al cresterii afective. Daca in relatie, unul dintre parteneri nu vrea sa faca niciun compromis, nu vrea sa creasca alaturi de partener, nu vrea sa invete lucruri noi, atunci apare frustrarea si, usor, usor, iubirea incepe sa se diminueze, iar relatia sa se sfarseasca sau sa functioneze in parametrii anormali, pe pilot automat.

Mai exista si acea relatie in care iubirea este aproape distructiva pentru ca partenerii nu sunt in totalitate compatibili. Certurile dese, neintelegerile, reprosurile, fac o relatie care ar avea potential, sa nu mai functioneze.

Mai e vorba de iubire atunci cand doar unul dintre parteneri este implicat?

Surprinzator, exista relatii care par sa functioneze desi doar unul dintre parteneri iubeste cu adevarat. Din pacate, de cele mai multe ori, celalalt sta in relatie fie din comoditate, fie din interes adesea financiar. O astfel de relatie nu aduce nimic bun, iar de cele mai multe ori, partenerul care iubeste asteapta la randul lui sa fie iubit si spera ca cu timpul se va intampla intocmai. Iubirea nu „se face”, nu apare peste noapte, nu creste. Iubirea fie este, fie nu. Da, unele persoane se pot multumi in relatii cu oameni pe care nu ii iubesc, ii simpatizeaza, asta nu inseamna iubire, dar pentru unii este destul si se multumesc cu atat.

E drept, iubirea necesita munca, compromis, toleranta, dar toate acestea le faci cu zambetul pe buze pentru binele relatiei in care te afli, iar partenerul tau gandeste exact la fel. Iubirea adevarata nu inseamna durere, umilinta, renuntare la sine, iar daca partenerul cere asta de la tine, inseamna ca nu vorbim de iubire, ci de manipulare.

Da, iubirea vine de la sine acolo unde sentimenele sunt sincere si autentice, unde bunastarea partenerului si fericirea acestuia conteaza pentru el si viceversa. Iubirea vine de la sine acolo unde partenerii de cuplu cresc si se maturizeaza impreuna, acolo unde viitorul impreuna pare cea mai buna varianta de a trai, iar amandoi sunt pe aceeasi lungime de unda si isi doresc acelasi viitor, fiind dispusi sa conlucreze in aceeasi directie.

Text: Lupu Florentina-Natalia, consilier psihologic