Sacrificii in numele dragostei. Merita?

Fiecare dintre noi isi doreste ce e mai bun de la partener. Tindem spre perfectiune, asa cum o intelegem: compatibilitate, atractie, comunicare si chimie. Uitam insa de cel mai important aspect: sa ne acceptam asa cum suntem. Este conditia primordiala pentru a-i oferi credit relatiei de cuplu. Odata ce ne-am indragostit pana peste cap, am ajuns sa ne familiarizam unul cu celalalt si am reusit cat de cat sa ne gasim un echilibru, apar provocarile. Incet, incet, ajungem sa aflam sensul compromisului si sa-l imbratisam ca pe un trend absolut. Nu ne mai traim iubirea in limitele normalului, dezvoltam resentimente si, uneori, sfarsim in a nu ne mai recunoaste. Incepem sa traim doar pentru dragoste. O dragoste oarba care supravietuieste in numele sacrificiului. Evident, uneori, sacrificiile sunt chiar bine-venite, atat timp cat nu fac obiectul interesului. Oricat de bine intentionati am fi, o relatie sanatoasa functioneaza pe principii corecte si echitabile.

“In dragoste, nu exista soldati si campuri de lupta”

In iubire, trecem prin multe. Riscam si “ne aruncam” sufletul pe unde apucam, doar pentru dragoste.  Ne incarcam cu atata putere si rabdare, incat cu greu reusim sa ne mai identificam cu ceea ce suntem. Ne-am schimbat si suntem intr-o continua schimbare. Ratiunea este inlocuita de sentimente, iar noi ne lasam condusi de acestea. Suntem fericiti asa cum suntem si rostim cu mare incredere: “O fac pentru ca il iubesc”. Dincolo de firesc, necesar sau constructiv. Doar de dragul de a menaja o relatie disfunctionala.

Care sunt sacrificiile care merita facute?

Sacrificiul in iubire este iminent. Ceea ce tine de tine este sa inveti sa-l dozezi. Ai limitele tale si este important sa tii cont de ele. Intr-o relatie obisnuita care nu tine cont de ambitii si lideri, sacrificiul cotidian este absolut normal. Si nu, nu ma refer la promisiuni lacrimogene de genul “Ti-as da si luna de pe cer” sau “Pentru tine renunt la tot, daca imi ceri asta”.  Putem sa invatam sa renuntam la o perna, la vizionarea unui anumit film sau sa dam comoditatea la o parte si sa venim cu propuneri in sprijinul reimprospatarii vietii de cuplu. Sa demonstram atat prin gesturi, cat si fapte ca ne pasa si ca il apreciem, fara a astepta neaparat ceva in schimb. Totul sa vina de la sine, fara prea multa stradanie. Noi suntem responsabili de cum ni se incheie seara si daca ne lasam imbratisati de noapte buna sau nu…

Sacrificii pe care nu ar trebui sa le faci niciodata

Ne fascineaza filmele care ne prezinta o iubire triumfatoare ce castiga proba timpului si a obstacolelor. Relatiile la distanta isi gasesc rezolvarea, rezista in fata infidelitatii, iar iubita indragostita renunta la viata ei, pentru a incepe una noua alaturi de el. Totul este numai lapte si miere iar cei doi traiesc happily ever after! Din pacate, realitatea este lipsita de tot acest farmec. Cel putin in majoritatea cazurilor. Implinirea nu vine de la sine, oricat ne-ar cosmetiza-o regizorii in filmele noastre preferate. Noi, muritorii de rand, avem de-a face cu reprosuri, ambitii si frustrari care, de cele mai multe ori, culmineaza cu crize de nervi si tipete isterice. Sacrificiul gresit este acela care te face sa te transformi si sa nu te mai recunosti. Sa te adaptezi la situatii in care nu te simti confortabil, sa fii singura care ofera, sa nu primesti nimic inapoi, sa te subapreciezi pentru ca nu mai acorzi importanta lucrurilor care te definesc si sa te temi de respingere. In astfel de situatii, persoana in cauza isi pierde increderea de sine si devine incapabila sa recunoasca trauma pe care o traieste. Sacrificiile personale exista in orice relatie de cuplu, trebuie doar armonizate, astfel incat sa mentina balanta afectiunii dintre parteneri intr-un oarecare echilibru.

Text: Alexandra Lupu