Infectia cu HPV (human papillomavirus) la barbati

Cele mai multe dintre informatiile disponibile cu privire la infectia HPV si consecintele ei fac referire la femei, intrucat incidenta cancerului de col uterin este in continua crestere. Insa infectia cu HPV intereseaza in egala masura si barbatii, acestia fiind expusi la un risc crescut de a dezvolta cancere ale organelor genitale HPV-asociate si condilomatoza genitala. Desi cu o incidenta in populatie mai scazuta comparativ cu neoplaziile cervicale, cancerele peniene si anale asociate HPV la barbati reprezinta o problema de sanatate importanta.

Riscul de cancer anal HPV-asociat este de 10-15 ori mai mare la barbatii homosexuali sau bisexuali activi din punct de vedere sexual, comparativ cu barbatii heterosexuali. De asemenea, riscul este crescut in randul pacientilor HIV pozitivi. Pana in prezent au fost identificate peste 100 de tulpini HPV, dintre care 40 au tropism pentru epiteliul anogenital. Tulpina HPV implicata este responsabila de manifestarile clinice si de potentialul oncogenic.

Modul de transmitere a virusului HPV

Virusul HPV se transmite prin contact direct piele-piele. Contactul fizic direct (intre 2 persoane sau autoinoculare) este raspunzator pentru transmiterea condiloamelor cutanate, in timp ce contaminarea anogenitala se realizeaza prin contact genital direct, genital-oral, anal-genital sau oral-anal. Contactul sexual vaginal sau anal penetrant este responsabil in cea mai mare parte de transmiterea HPV, atat in randul femeilor, cat si al barbatilor. Trebuie mentinonat insa ca si contactul sexual nepenetrant prezinta un risc mare de transmitere a infectiei HPV.

Penetrarea anala reprezinta cea mai frecventa cale de transmitere a infectiei HPV la nivelul canalului anal, insa si alte cai de transmitere pot fi responsabile: jucarii sexuale, autoinoculare (atingerea leziunilor cu degetele), alte organe genitale infectate.

Riscul de transmitere a infectiei HPV la barbati

Factorii de risc asociati cu aparitia si persistenta infectiei HPV la barbati includ infectia cu HIV, comportamentul sexual, absenta contactului sexual protejat cu prezervativ, numarul de partenere/parteneri sexuali, istoricul personal de boli cu transmitere sexuala, etnie (prevalenta maxima in Africa si minima in Asia), fumat, consum cronic crescut de bauturi alcoolice si daca pacientii sunt sau nu circumcisi.

Studiile de specialitate au demonstrat rate mai scazute de clearance a virusului la pacientii necircumcisi, comparativ cu cei care au efectuat aceasta procedura chirurgicala.

In cazul barbatilor care intretin relatii sexuale cu parteneri de acelasi sex s-a constatat o incidenta crescuta a infectiei HPV la nivelul epiteliului anal, in special cu tulpinile cu potential oncogenic crescut, incidenta infectiei anale cu HPV ajungand la 57-67%. Cel mai frecvent implicata tulpina de HPV ramane HPV 16, tulpina asociata cu risc crescut pentru cancerul anal si cancer cervical la femei. In randul pacientilor HIV pozitivi, ratele de detectare a infectiei HPV la nivelul epiteliului anal sunt si mai crescute.

Studiile arata ca, in cazul barbatilor care intretin relatii sexuale cu parteneri de acelasi sex, tesutul cel mai frecvent interesat pentru cantonarea infectiei HPV este epiteliul anal (cca. 42% din cazuri) si mai putin tesutul penian, scrotal sau perineal.

Asocierea prezentei unei tulpini HPV in cadrul carcinoamelor peniene este crescuta (30-50%), majoritatea fiind asociate cu prezenta tulpinilor HPV 16 (60% din cazuri) sau HPV 18 (13%). In schimb, rata de infectie cu HPV la pacientii sanatosi este de < 6%.

Riscul de transmitere a infectiei HPV creste odata cu numarul de parteneri sexuali si comportamentul la risc, insa riscul exista si in relatiile monogame stabile. Prezervativul ofera o oarecare protectie impotriva transmiterii virusului, dar nu asigura eficienta 100%. Ca si in randul femeilor, si la barbati, cele mai multe infectii HPV sunt tranzitorii, istoria naturala a virusului presupunand eliminarea acestuia de catre majoritatea indivizilor infectati ( > 85% in termen de 2-5 ani de la infectie). Conform studiilor de specialitate, se pare ca barbatii elimina mai usor si mai repede virusul HPV din organism, comparativ cu femeile. Totusi, infectia persistenta cu o tulpina oncogenica reprezinta un factor important al evolutiei leziunilor.

In functie de tulpina HPV implicata in infectie, exista un tropism diferit si manifestari clinice caracteristice fiecareia.

Astfel, anumite tulpini HPV prezinta tropism cutanat (intereseaza cu predilectie epiteliul cutanat), precum condiloamele plantare/palmare – HPV 1, 2, 4; „negii macelarului” − HPV 7, 2 – se gasesc predominant la indivizii care manipuleaza carne si peste. Alte tulpini HPV prezinta tropism pentru epiteliul anogenital, interesand tegumentele si mucoasele regiunii anogenitale. Zonele interesate includ penisul, scrotul, perineul si canalul anal la barbati. Tulpinile HPV 6 si 11 sunt responsabile, ca si in cazul partenerelor de sex feminin, pentru aparitia condilomatozei genitale.

De asemenea, s-a constatat tropismul HPV pentru mucoasa orofaringiana, atat la femei, cat si la barbati, in special la cei cu varsta sub 50 ani, ducand la condilomatoza si carcinoame orofaringiene. Incidenta de aparitie a cancerelor orofaringiene HPV asociate este de 3 ori mai mare in randul barbatilor decat in randul femeilor.

Diagnosticul condilomatozei genitale la barbati

Diagnosticul condilomatozei genitale la barbati se face prin examinarea directa a organelor genitale externe (penis, scrot), a zonei perineale si a zonei anale. Uneori se pot face aplicatii de acid acetic direct pe leziunile suspecte, acestea devenind albe, insa acest test nu este intotdeauna specific. De asemenea, este indicat sa se apeleze la anoscopie pentru identificarea condiloamelor ascensionate la nivelul canalului anal, fiind necesara biopsia oricarei leziuni suspecte pentru a exclude o patologie maligna.

In prezent, detectia HPV se poate realiza doar prin metode de recoltare de citologie cervicala sau biopsie a leziunilor suspecte. Deocamdata nu exista teste clinice aprobate de FDA pentru detectarea infectiei HPV la nivel orofaringian, anal sau probe genitale masculine. Unii clinicieni insa recolteaza probe de la nivelul acestor tesuturi printr-o metoda asemanatoare prelevarii citologiei cervicale. In prezent, vaccinul HPV, aprobat initial doar pentru vaccinarea copiilor de sex feminin in scopul preventiei cancerului de col uterin, a fost aprobat de FDA si pentru vaccinarea copiilor de sex masculin si a barbatilor (intre 9 si 26 ani) cu scopul prevenirii aparitiei cancerului anal si a condiloamelor genitale. Aparitia oricaror leziuni suspecte la nivelul organelor genitale externe masculine sau a unei simptomatologii suparatoare locale (genital sau urinar) trebuie sa conduca barbatul cat mai urgent la un control de specialitate.

 

Text: Dr. Stavri Andreea

Medic specialist obstetrica-ginecologie