Gelozia este un semn al iubirii?

Partenerul vrea sa fii tot timpul numai cu el si devine irascibil daca iti petreci timpul si cu prietenii/prietenele tale? Daca vorbesti si cu altcineva in afara de el devine furios? Evident, acestea sunt semne ale geloziei. Se spune ca un gram de gelozie este normal in orice relatie. Dar cand devine un mod generalizat de comportament si actiune, cand partenerul foloseste predominant furia si gelozia pentru a-ti influenta actiunile, pentru a te opri sa vorbesti cu alte persoane sau sa te intalnesti cu fosti prieteni/prietene pentru a bea o cafea sau, pur si simplu, a socializa, acest lucru iese din sfera iubirii. Este mai degraba vorba despre un control excesiv greu de invins.

Gelozia devine anormala atunci cand se depaseste o limita in directia controlului actiunilor celuilalt – te macini cu intrebari de genul: daca iubitul/iubita vrea sa petreaca mai mult timp cu altcineva, daca flirteaza cu altcineva etc. si atunci doresti sa stii in mod constant unde este si cu cine este, incepi sa acuzi, sa verifici in mod excesiv toate actiunile celuilalt; asadar, incepi sa devii un controlor abuziv al vietii sociale a celuilalt. Aceste actiuni de control asociate si cu un sentiment de putere pentru faptul ca detii controlul asupra celuilalt nu pot fi considerate nicidecum semne de iubire. Totusi, exista situatii cand gelozia devine un liant de comunicare cu partenerul si imbunatateste viata afectiva cu celalalt.

Iata cateva moduri de a-ti transforma gelozia in ceva benefic pentru relatia ta:

• permite flirtul partenerului cu altcineva ca sa poti avea ulterior o comunicare sincera. Intr-adevar, nu este prea comod sa vezi ca partenerul/partenera flirteaza cu altcineva. Contactul intens al privirilor, amuzamentul, entuziasmul, interesul pe care il acorda altcuiva fie la o petrecere, fie la o simpla intalnire cu fosti prieteni sunt, evident, aspecte pe care le simtiti ca deranjante si care merita a fi discutate ulterior. Aceste semnale nu sunt neaparat semnale de interes sexual, ci pot fi doar semne ale unor nevoi de socializare ale celuilalt, poate nevoi de atentie, poate va simte prea rigid in comunicare, poate impuneti anumite bariere si de aceea nu gaseste confortul in a discuta anumite aspecte cu dumneavoastra etc. Nu puteti sti ce anume determina aceasta preferinta de flirt cu altcineva pana nu va veti recunoaste gelozia si pana nu solicitati (de fapt, inlesniti) o discutie sincera despre nemultumirile celuilalt. Este normal ca aceste discutii sa va faca sa va simtiti incomod, deoarece va veti gandi sau veti descoperi anumite nepotriviri cu celalalt, dar si nepotrivirile merita asumate pentru a sti mai departe ce este de facut. Nu priviti acest lucru ca pe o amenintare, ci mai degraba ca pe o oportunitate de comunicare sincera.

• fii deschis la a privi circumstantele atenuante ale celuilalt si nu permite geloziei sa te orbeasca. Starea proasta a celuilalt, lipsa de deschidere sau lipsa de comunicare nu sunt neaparat motive de a fi suspectat de tradare afectiva sau de faptul ca se gandeste la altcineva. Poate a avut o zi proasta la job, poate ca se confrunta cu o criza depresiva, poate ca este bolnav, toate sunt mai degraba aspectele pe care te poti centra in locul manifestarii geloziei. Gelozia ne face sa fim irationali si sa nu mai luam in calcul si alte aspecte cu o probabilitate mare, ci numai credintele disfunctionale ca celalalt ne insala.

• Simti ca esti tratat sub nivelul la care sunt tratati prietenii partenerului/partenerei. Lor li se acorda o atentie deosebita, pe cand tu esti lasat pe locul doi. Exprimandu-ti gelozia nu vei face decat sa il faci mai sensibil pe celalalt cu privire la acest aspect, iar problemele de comunicare se vor adanci. Creste-ti stima de sine, gaseste-ti resorturile de a te simti apreciat de catre cei din jurul tau si nu te focaliza doar pe modul in care partenerul le apreciaza celorlalti valoarea si tie nu. Stima de sine reprezinta parerea pe care o ai despre tine, atitudinea pe care o ai despre valoarea ta ca persoana, despre munca ta, despre potentialul tau, autonomia si abilitatea de a sta pe propriile picioare, de a fi stapan pe propriul destin.

Text: Sabou Ionela-Janina, psiholog