Epilarea inghinala − riscuri pentru sanatate

In epoca moderna, in care se pune din ce in ce mai mult accent pe aspectul estetic, un procent crescut din populatie (si aici ne referim in egala masura la femei si la barbati) apeleaza la o serie de proceduri cosmetice, mai mult sau mai putin invazive, pentru a atinge idealul dorit.

Una dintre aceste proceduri cosmetice este reprezentata de indepartarea parului corporal – de pe maini, picioare, din zona inghinala etc. Desi aceasta procedura a devenit foarte populara in ultimii ani si in randul barbatilor, diverse tehnici de indepartare a parului nedorit de pe corp se pare ca erau folosite de femei inca din vremurile Greciei Antice si Egiptului Antic.

Metode de epilare inghinala

Metodele folosite in prezent sunt multiple: ras, epilat cu ceara calda sau rece, benzi depilatoare, pensare, tehnologie laser. Motivele sunt si ele variate: aspectul estetic, cresterea increderii in sine, senzatia de confort si de curatenie si mentinerea sanatatii. In mod ironic, acest ultimul deziderat este contrazis de studiile de specialitate, pentru ca se pare ca absenta parului pubian creste considerabil riscul de aparitie a infectiilor cu transmitere sexuala. Una dintre infectiile care par sa se transmita in procent mai mare in absenta parului pubian este cea cu Moluscum contagiosum.

Absenta parului pubian creste considerabil riscul de aparitie a infectiilor cu transmitere sexuala

Infectia cu Molluscum contagiosum este o boala cu transmitere sexuala, care poate aparea la adultii cu imunitate scazuta. Infectia se manifesta prin aparitia de formatiuni perlate tegumentare la nivelul organelor genitale externe, de mici dimensiuni, nedureroase, de culoarea pielii. In urma gratajului, acestea pot deveni rosii si inflamate. Transmiterea se face prin contact direct cu leziunile, iar, daca sunt taiate cu lama sau lezate prin grataj, riscul aparitiei de leziuni suplimentare este mult crescut. Infectia dispare, de obicei, de la sine in 9-12 luni, fara tratament. Totusi, statusul imunitar al persoanei infectate este decisiv.

Folosirea lamei de ras, precum si epilarea cu ceara produc, la nivelul tegumentului, microleziuni si iritatie locala, acestea reprezentand poarta de intrare pentru o gama variata de bacterii si virusuri. Zona inghinala, datorita particularitatilor locale, favorizeaza cu atat mai mult crearea unui mediu propice pentru aparitia si dezvoltarea germenilor, in special pentru infectiile cu transmitere sexuala. De asemenea, studiile de specialitate demonstreaza o asociere crescuta intre aparitia condiloamelor genitale (cauzate de infectia HPV) si indepartarea parului pubian.

Incidenta herpesului genital este si ea in continua crestere la pacientii care apeleaza la tehnici de indepartare a parului nedorit.

In urma microtraumatismelor repetate la nivel tegumentar si a distrugerii regulate a barierei de protectie a pielii in urma epilarii, tegumentul este predispus la aparitia de alergii si dermatite de contact la diverse substante care erau tolerate in mod obisnuit.

Infectiile bacteriene repetate pot interesa foliculul pilos, ducand, de cele mai multe ori, la cazuri refractare la tratament de foliculita si furunculoza, afectiuni care lasa in urma cicatrici inestetice. De asemenea, in cazurile grave, se poate ajunge la zone intinse lezionale cu pustule, mergand pana la abcese locale si celulita la nivel labial, penian sau scrotal. Desi considerat, de multe ori, inestetic, parul corporal are rolul lui bine definit. Acesta, printr-un mecanism de „filtrare” a particulelor straine (de exemplu, particule de praf, bacterii patogene), protejeaza organismul de agresiunea si infectia cu germeni patogeni.

Totodata, el are rol in reglarea temperaturii corporale, reducand pierderea de caldura. Nu in ultimul rand, la baza foliculului pilos exista o serie de terminatii nervoase cu rol important in mentinerea sensibilitatii tactile. Totusi, in cadrul relatiilor stabile, incidenta patologiei infectioase este foarte scazuta. Respectarea normelor de igiena proprie este esentiala in prevenirea aparitiei infectiilor bacteriene si virale.

Probabil singurul avantaj mentionat de studiile de specialitate in cazul indepartarii parului pubian este acela de scadere considerabila a cazurilor de pediculoza pubiana (latei), parazitii traind la baza sau pe firul de par. Indepartarea parului nedorit de pe corp reprezinta, pana la urma, o optiune personala a fiecaruia si, atat timp cat se respecta normele de igiena personala si masurile de preventie a bolilor cu transmitere sexuala, nu ar trebui sa existe probleme de sanatate semnificative.

Text: Dr. Stavri Andreea

Medic specialist obstetrica-ginecologie