Educatie cu blandete: sfaturi pentru parinti!

Cat de des vi s-a intamplat sa auziti „Eheeee, pe mine m-au batut parintii si uite ce bine am ajuns!”? O palma, un abuz verbal, pedepse drastice, bruscare fizica si emotionala, pe toate simtim sa le justificam pentru a masca in primul rand, traumele personale.

Daca stam bine si ne analizam comportamentul, nu prea suntem bine. Injuraturile si claxoanele de la semafor, umilinta subalternilor, refularea pe copii sau pe oameni care ne ofera servicii, brutalitatea cu care ne comportam cu oamenii fara adapost sau cu animalele strazii, toate sunt semne ca nu suntem atat de bine pe cat ne place sa credem.

Adevarul e ca nimanui pe lumea asta nu ii place sa fie tratat dur, lipsit de empatie si calmitate. Cum ar fi fost copilaria noastra daca in loc de agresivitate si reducere la tacere, am fi primit respect, iar parintii ne-ar fi facut sa ne simtim importanti? Ce fel de adulti am fi fost daca eram invatati de mici sa ne exprimam nemultumirile intr-un mod constructiv? Toate aceste dileme ar trebui sa ii puna serios pe ganduri pe tinerii parinti.

A-ti educa copilul cu blandete este calea cu adevarat de succes in a obtine adulti echilibrati, calmi, fericiti.

Din pacate, multi parinti aleg sa duca mai departe acelasi model de crestere a copiilor pe care l-au primit acasa, desi informatia e la indemana oricui, iar a descoperi ca se poate si altfel, mai bine, e spre binele pe termen lung, nu doar al copilului, cat si a intregii familii.

Educatia cu blandete nu are ca rezultat un copil care nu cunoaste reguli si limitari, ba din contra, un copil crescut cu blandete intelege de ce regulile sunt importante si le respecta asumat, nu pentru ca este fortat sau ii este frica de ce pedepse poate primi. Un copil crescut cu blandete stie ca parintele ii vrea binele pe termen lung, iar increderea in acesta este infinita. Relatia dintre parinti si copii este puternica, rezistenta, copilul stie ca este ascultat, ca parerea lui conteaza, ca este o fiinta umana cu drepturi si indatoriri, nu o simpla marioneta sub conducerea directa a parintilor.

A educa cu blandete un copil este o provocare pentru orice parinte care a fost crescut stiind ca cei mici nu au dreptul la o opinie. In primul rand, parintele trebuie sa isi gaseasca propriul echilibru pentru a creste un copil echilibrat. Terapia, timpul de relaxare, studiul unor carti de specialitate, toate ajuta sa descoperim, sa ne raportam cu respect si consideratie la cei mici. Evident, un copil crescut cu blandete nu stie ce inseamna sa fie batut, bruscat, umilit pentru ca nu e omenesc sa ne purtam asa cu copiii nostri, dar oricarui parinte i se intampla sa isi piarda cumpatul, sa ridice tonul sau sa aiba un comportament mai putin placut. Copilului i se va explica de ce parintele a reactionat asa, ce a simtit si i se va cere iertare pentru rabufnire. Astfel, cel mic primeste o lectie valoroasa despre iertare, sentimente umane si manifestarea acestora si de intelegere deplina a trairilor umane pozitive si negative.

In final, un copil educat cu blandete, ajunge un adult calm, echilibrat, corect, care invata sa nu tolereze umilintele si sa isi exprime drepturile cat mai diplomat cu putinta. Pentru asta, parintele trebuie sa elaboreze reguli clare, pe care sa i le repete copilului si de 1000 de ori cu calm, sa implice copilul in toate deciziile care il privesc inca de la o varsta frageda, sa il invete sa isi exprime doleantele si sa le respecte cand nu incalca nicio regula de siguranta sau de bun simt. De asemenea, acesta trebuie sa comunice constant cu cel mic, sa il asculte activ si sa petreaca timp de calitate impreuna.

Citeste si Greselile parintilor in educatia copiilor

Text: Lupu Florentina Natalia, consilier psihologic