Cum recunoşti „autismul virtual”

„Autismul virtual” este o tulburare studiată internațional de Dr. Isabelle Terrasse și Dr Anne-Lise Ducanda, iar local de psihologul Marius Zamfir, care apare în discuție de mai mult de 10 ani. Această manifestare apare des, odată cu progresul tehnologic și afectează în mod special copiii la un nivel global foarte numeros.

Care este diferența dintre „autismul virtual” și tulburarea din spectrul autist?

Cele două terminologii au în comun câteva manifestări, dar cauzele și metodele de intervenție sunt total diferite.

Dacă autismul virtual este definit de contactul excesiv cu tehnologia, TSA este un diagnostic cauzat de mulți factori, preponderent genetici și din factori de mediu, iar a folosi astfel de expresie poate fi justificată prin dorința inițiatorilor de a puncta gravitatea efectelor abandonării copiilor în fața ecranelor.

Tulburarea de spectru autist este diagnosticabilă neuropsihiatric, necesită medicamentație și terapie de recuperare pentru mult timp, uneori pentru întreaga viață.

Cum recunoști „autismul virtual”?

Autismul virtual este simplu de diagnosticat, odată ce părinții sunt dispuși să accepte. De cele mai multe ori, faptul că cel mic ajunge cu orele în fața televizorului e datorat lipsei de disponibilitate a copilului. Principalele semne ale autismului virtual sunt următoatele:

• Cere ecranul de la prima oră – copilul dependent de ecran nu vede altceva mai bun și mai frumos în jur decât sentimentele pe care le oferă tehnologia.
• Nu observă activitatea celor din jur – odată prins de mrejele ecranului, copilul afectat de autismul virtual nu vede ce se petrece in jurul lui. Dacă oamenii vin sau pleacă, dacă se joacă, dacă se ceartă, nu contează pentru că el e în lumea lui prins cu ce se întâmplă acolo.
• Nu mănâncă fără ecran – copilul dependent de televizor nu face nimic fără ecran, nici nu știe ce i se bagă în gură dacă are televizorul pornit.
• Dacă i se ia device-ul, țipă, se tăvălește, pur și simplu nu te înțelegi cu el și de fiecare dată comportamentul este la fel.

Care sunt pașii de urmat odată ce devine clar diagnosticul?

Dacă părintele începe să accepte faptul că semnele sunt clare, și comportamentul copilului este cu adevărat supărător, trebuie urmați câțiva pași fundamentali pentru recuperarea copilului:

• Pentru început, trebuie redus timpul petrecut în fața ecranelor și înlocuit cu mersul afară, în aer liber. Nu se oprește brusc pentru că, la fel cu orice dependent, pot apărea manifestări greu de controlat.
• Cereți control medical. Medicul de familie vă poate direcționa către altcineva de competență pediatrică. Poate de asemenea fi vorba de tulburare de spectru autist, întărită de prezența ecranelor.
• Apelați la un psiholog. Atât dumneavoastră cât și copilul aveți nevoie de sfaturi compentente pentru a scăpa de acest comportament nociv. Psihoterapia părinților este mai valoroasă în procesul de recuperare decât altfel de terapie.
• Aveți răbdare și fiți perseverenți. Rezultatele o să apară și o să aveți parte de un copil funcțional și în progres.

Ce poți face acasă pentru a începe procesul de recuperare?

În primul rând, copilul are nevoie de atenția părinților pentru a depăși această dependență. Ieșiti mai mult pe afară, formați un grup de joacă, chiar și grădinița poate aduce un aport sănătos de cunoastere specifică vârstei.

În al doilea rând, învățați copilașul cum să se joace. Nu e suficient să îi arătați jucăriile, ci trebuie să îi stârniți curiozitatea prin a vă juca propriu zis cu el. Sigur, la început joaca este forțată și aparent stânjenitoare pentru adult, dar cu timpul o să realizați că joaca cu propriul copil are multe avantaje.