5 tentatii care distrug o relatie de cuplu

Nu de putine ori nu intelegem ce se intampla in relatia pe care o avem. Avem sentimente puternice fata de partener insa acest lucru nu este totul. Undeva gresim dar nu ne dam seama unde. De cele mai multe ori aducem argumente ca din dragoste ne comportam asa….din dragoste facem ce facem…. Dar oare din dragoste vom fi dispusi sa recunoastem si sa corectam greselile noastre astfel incat sa armonizam relatia pe care o avem? Doar pentru ca suntem intr-o relatie, acest lucru nu inseamna sa ne uitam pe noi insine. Partenerul trebuie sa fie constient atat de nevoile proprii cat si de cele ale celuilalt, astfel incat se evite situatiile critice, incarcatura negativa, amaraciunea, resentimentele sau sentimentul de sufocare. Fiecare dintre parteneri are nevoie de spatiu emotional si fizic, spatiu in care sa se regaseasca pe sine, spatiu in care sentimentul de dragoste sa prinda contur si sa armonizeze relatia.

5 tentatii care pot fi distrugatoare pentru o relatie

1. Tentatia de a-l invinovati pe celalalt – Acest mod de comunicare nu face decat sa provoace defensiva sau furie din partea celuilalt si bineinteles un blocaj imens in comunicare pe viitor. Rezultatele nedorite nu sunt numai din vina celuilalt. Aici este necesara o reflectie mai profunda asupra modului in care contributia fiecaruia si responsabilitatile fiecaruia s-au facut resimtite. Reprezentarea unidirectionala a vinei este o eroare privind asumarea rolurilor intr-o relatie. O relatie inseamna actiuni comune intr-un scop comun. Asumarea responsabilitatii pentru propriile actiuni si reflectarea asupra modului in care acestea au fost parte a problemei ar fi un punct de plecare pentru remedierea problemei in cuplu ... Daca ajungeti la o situatie in care va enervati pe partener, evitati sa directionati vina asupra lui, ci mai degraba incercati sa ganditi la ce puteti face pentru o schimbare pozitiva: comunica mai mult despre intentiile tale, vorbeste-i despre situatia ta, invata sa il/o asculti, apreciaza-i eforturile, fii atent(a) la lucrurile pe care le apreciaza, etc.

2. Tentatia de a-l schimba pe celalalt asa cum iti doresti tu – Daca nu va acceptati reciproc modul de a fi, de a va raporta la necesitatile comune, de a intelege o situatie, etc. ar putea insemna ca nu exista compatibilitate intre voi, ca sunteti doua personalitati total diferite. Schimbarea poate veni, insa nu trebuie uitat faptul ca si celalalt trebuie sa si-o doreasca. Nu poti schimba pe cineva doar pentru ca asa crezi tu ca trebuie. Intr-o relatie posesivitatea este toxica. Partenerul tau nu este o marioneta.  El (ea) are propriile dorinte, propriile aspiratii, propriile nevoi, propriul mod de a gandi, de a simti, de a intelege,  are ritmul sau, disponibilitatea sa la efort sau actiuni, etc. Acceptarea reciproca – atat cu defecte cat si cu calitati – arata ca sunteti potriviti unul pentru celalalt. Bineinteles ca uneori puteti sa imbunatatiti situatia comunicand despre ceea ce nu este potrivit pentru relatie, insa dorinta de schimbare trebuie sa existe si nu trebuie impusa. Bunele intentii se pot explica si celalalt poate deveni compliant astfel incat sa adere la schimbarile pe care i le propui.

3. Tentatia de a-l considera pe celalalt ca fiind un cunoscator instinctiv al nevoilor tale. Aceasta asteptare de la celalalt este una total gresita. Cum ar putea o alta persoana (oricat de bine te-ar cunoaste) sa iti citeasca gandurile, intentiile, dorintele? Doar stii si recunosti si tu de cate ori ti le-ai schimbat…de cate ori ai abordat diferit situatia…de cate ori ai spus ceva si ai facut altfel… Pretentia de a avea un partener care sa iti citeasca in privire de cate ori tu vrei ceva sau cu exactitate ceea ce vrei, este una absurda.

4. Tentatia de a ascunde adevarul pentru „a proteja” relatia. Onestitatea intr-o relatie este poate cel mai important aspect, pe ea se construieste increderea, iar increderea este temelia unei relatii durabile. Este adevarat ca nu poti avea incredere oarba in celalalt si la fel de adevarat ca trebuie sa te bazezi pe tine insuti mai intai, insa intr-o relatie amoroasa increderea in celalalt in unele momente este indispensabila. La cine putem apela in caz ca avem nevoie de un sfat?…de un sprijin in caz de boala?…de un sprijin intr-un obstacol al vietii?….decat la cel de langa noi, la alesul inimii noastre.

Increderea este un lucru foarte fragil. Ea poate capata diverse forme si poate avea fluctuatii deoarece comportamentele si atitudinile noastre nu sunt constante. Punctam comportamentele pozitive ale celuilalt si ii depunctam greselile, iar una dintre cele mai grave greseli care lasa urme adanci si greu de reparat este tradarea. Tradarea conduce la dezamagire si la o nevoie acuta de a te apara, de a-ti forma un scut impotriva acestor dezamagiri. Este necesar ca ambii parteneri sa constientizeze faptul ca nimic nu inlatura mai mult sentimentele bune decat neincrederea, iar fiecare sa aiba capacitatea sa isi asume niste riscuri inca de la inceput, sa manifeste sinceritate, rabdare si  generozitate fata de celalalt si sa infrunte situatiile incerte prin implicare si interes si nu evitandu-le. Increderea se cladeste prin actiuni concrete, se demonstreaza si se dovedeste zilnic, in fiecare actiune, gest, secunda, in functie de pragul asteptarilor celuilalt. Pe de alta parte nu poti spune ca nu ai incredere in celalalt daca nu ai parcurs cu el situatii in care sa-ti dovedeasca ca este o persoana langa care vei fi mereu in siguranta. Nu este de ajuns sa te bazezi pe supozitii, pe intuitie sau ipoteze atunci cand simti ca lucrurile nu mai sunt ca la inceput. Este o vorba din batrani care se potriveste in acest context: „Nu crede pana nu vezi si nu cerceta fata motiv”. Daca nu ai motive solide, dovezi asupra faptelor sale, nu aduce acuzatii celuilalt deoarece pot fi dureroase si umilitoare si il indepartezi.

5. Tentatia de a-ti externaliza nevoile …de a-ti mari spatiul personal. Cu toate ca am conchis inca de la inceput ca partenerii implicati intr-o relatie au nevoie de spatiul personal in care sa se regasesca, spatiu care sa le confere sentimentul de libertate, astfel niciunul nu se va simti sufocat de celalalt…..revenim la acest punct cu amendamentul ca atunci cand unul din parteneri se simte neglijat de catre celalalt, relatia poate suferi. Este o experienta destul de nefericita a celui aflat in situatia de asteptare si care traieste un sentiment de izolare din ce in ce mai acut, simtind ca partenerul paraseste emotional relatia, un sentiment de abandon vazand ca preferinta partenerului este indreptata mai mult spre afara relatiei decat spre interior, iar distanta emotionala creste simtitor.

Citeste si Cum sa reparam o relatie cu probleme

Text: Ionela-Janina Sabou, psiholog