Violenta sexuala – comportament patologic invatat
Despre sadismul sexual
Sadismul sexual inseamna o preferinta pentru activitatile sexuale care presupun suferinta psihologica sau fizica prin generarea de durere si umilinta altei persoane.
Sadismul sexual poate exista doar la nivel de fantasmare fara a trece la actul in sine. Insa, din pacate, exista si cazuri in care acest lucru se intampla, fie cu consimtamantul partenerului sexual, fie fara consimtamantul acestuia.
Atat la nivel de fantezie, cat si la nivel de act real, suferinta victimei este cea care genereaza excitatie sexuala la individul sadic.
Fantezia sexuala, de o importanta covarsitoare
Cercetari recente sustin rolul principal pe care il joaca fanteziile sexuale in cazul criminalilor sadici. De pilda, s-a demonstrat ca acestea contribuie la alegerea victimei, reducand cenzura si inhibitia comportamentului, stimuland sentimentul de omnipotenta. Astfel, creste excitatia fiziologica si actul criminal cu caracter sexual este pus in aplicare.
Cum se explica fenomenul
In anul 1983, MacCulloch et al, un celebru psiholog comportamentalist, a propus un model de conditionare clasica prin care sustinea ca sadismul sexual se invata.
Avand la baza o serie de studii facute pe criminali cu trasaturi sadice, s-a constatat ca exista o legatura intre sexualitate si agresiune, chiar si la nivel fantasmatic. De asemenea, contextul propice in care trasaturile de personalitate ale acestor criminali si esecurile pe plan sexual se intalnesc in sentimentul inadecvarii si in lipsa lor de asertivitate.
Se pare ca, odata cu trecerea timpului, continutul fanteziilor de tip sadic creste si, ca urmare, individul incepe sa le transpuna in realitate.
Care sunt fazele invatarii?
Exista cinci faze ale dezvoltarii fanteziilor sexuale de tip sadic precum si structurile mentale care sustin comportamentul sexual criminal de tip sadic.
Prima faza face referire la existenta unui mediu social precar in care individul nu beneficiaza de protectie, afectiune, masuri de corectie aplicate pentru corectarea comportamentelor neadecvate.
Faza a doua consta in experienta de a fi martor la un abuz sau de a fi el insusi abuzat, ceea ce va conduce la crearea unui sistem de fantezii agresive menite sa ii confere sentimentul controlului intr-un mediu in care, copil fiind, se simte neajutorat.
Astfel de evenimente traumatizante cum sunt bataile sau abuzurile declanseaza dezvoltarea unor sentimente de nesiguranta vizavi de persoanele in care ar trebui sa aiba incredere. In plus, lipsa unui parinte bun si adecvat poate conduce la exacerbarea acestor sentimente negative.
Faza a treia se refera la dezvoltarea unor trasaturi de personalitate negative care invalideaza individul in relatiile interpersonale. Efectele acestui lucru sunt devastatoare. Iata-le pe cele mai semnificative:
izolarea sociala, adancirea intr-o lume fantasmatica plina de sexualitate si agresiune, lipsa dezvoltarii valorilor prosociale, concentrarea atentiei atat asupra reducerii sentimentului de neputinta si anxietate, cat si asupra detinerii controlului in relatie cu ceilalti, dezvoltarea unor idei cu caracter antisocial.
Faza a patra consta in intarirea actiunilor violente asupra persoanelor, animalelor prin prisma obtinerii placerii si a absentei sanctiunilor. Astfel, individul nu isi dezvolta sentimentul autocontrolului, empatia si nici abilitatea de a rezolva anumite conflicte.
Faza a cincea reprezinta etapa in care individul isi evalueaza actiunile si isi planifica comportamentele viitoare, amplificandu-si nevoia de agresivitate, putere, control, dominare. Treptat isi intareste si mecanismele de evitare a sanctiunilor.
Text: Ioana Corina Marcu
Consilier psihologic – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei
