Sifilis – simptome, diagnostic şi tratament

Sifilisul este o infecție bacteriană cu transmitere sexuală (ITS) cauzată de bacteria Treponema pallidum. Această boală are o evoluție treptată și poate afecta diverse organe și sisteme ale corpului dacă nu este tratată corespunzător. Sifilisul este cunoscut pentru capacitatea sa de a mima simptomele altor boli, ceea ce poate complica diagnosticarea.

Sifilis – etapele de dezvoltare

Sifilisul se dezvoltă în mai multe etape, fiecare cu propriile simptome și caracteristici.

Sifilis primar

Durata: De obicei, șancrul apare la 3 săptămâni după expunere și poate dura 3-6 săptămâni.

Tratament: Dacă este diagnosticat și tratat în această etapă, sifilisul poate fi vindecat complet cu antibiotice.

Simptomele pentru sifilis primar

Șancru nedureros: Apare la locul de intrare a bacteriei în organism, de obicei în zona genitală, rectală sau bucală. Este o ulcerație rotundă, fermă și nedureroasă.

Ganglioni limfatici umflați: În apropierea șancrului, ganglionii limfatici pot deveni inflamați și dureroși.

Sifilis secundar

Durata: Simptomele pot apărea la câteva săptămâni după vindecarea șancrului și pot dura câteva săptămâni sau luni.

Tratament: Antibioticele sunt eficiente și în această etapă.

Simptomele pentru sifilis secundar

Erupții cutanate: Apare frecvent pe palme și tălpi, dar poate fi prezentă și pe alte părți ale corpului. Erupțiile nu sunt pruriginoase (nu provoacă mâncărimi).

Condiloame late: Leziuni umede, plate, de culoare albicioasă, care pot apărea în zonele genitale și anale.

Febră: Creșterea temperaturii corpului.

Oboseală: Stare generală de slăbiciune și oboseală.

Dureri musculare și articulare: Durere resimțită în mușchi și articulații.

Dureri de cap: Cefalee persistentă.

Ganglioni limfatici umflați: Inflamația ganglionilor în diverse părți ale corpului.

Căderea părului: Uneori poate apărea pierderea difuză a părului.

Leziuni mucoase: Ulcerații nedureroase la nivelul gurii, gâtului și organelor genitale.

Sifilis latent

Durata: Poate dura ani de zile.

Simptomele pentru sifilis latent

Fără simptome: În acest stadiu, infecția nu prezintă simptome vizibile, deși bacteria este prezentă în organism.

Sifilis terțiar

Tratament: Daunele cauzate în această etapă sunt adesea ireversibile, deși tratamentul cu antibiotice poate opri progresia bolii.

Simptomele pentru sifilis terțiar

Acest stadiu poate apărea la ani de zile după infecția inițială și poate afecta diverse organe și sisteme ale corpului.

• Gome: Noduli inflamatorii care pot apărea pe piele, oase sau organe interne.
• Neurologice : Neurosifilis: Afectarea sistemului nervos central, provocând dureri de cap severe, dificultăți de coordonare, paralizie, demență și tulburări senzoriale.

Meningită: Inflamația membranelor care acoperă creierul și măduva spinării.

• Cardiovasculare :

Anevrism aortic: Dilatarea periculoasă a aortei, principalul vas de sânge.

Insuficiență aortică: Afectarea valvei aortice a inimii.

• Probleme de vedere și auz :

Sifilis ocular: Inflamație care poate duce la pierderea vederii.

Sifilis otic: Poate provoca pierderea auzului.

Sifilis congenital

Acesta apare la copiii născuți din mame infectate cu sifilis și poate avea simptome variate și severe.

Simptome pentru sifilis congenital:

Deformări osoase: Modificări în structura oaselor.

Probleme neurologice: Probleme cu dezvoltarea neurologică și funcționarea creierului.

Anemie: Scăderea numărului de celule roșii din sânge.

Icter: Colorarea galbenă a pielii și a ochilor.

Sângerări: Tendință crescută la sângerare.

Sifilis – diagnostic

Diagnosticul pentru sifilis se bazează pe o combinație de istoricul medical, examinarea fizică și teste de laborator:

Istoricul medical

Întrebări despre simptome: Medicul va întreba despre orice simptome prezente, inclusiv ulcere, erupții cutanate, febră și ganglioni limfatici umflați.

Întrebări despre contactele sexuale: Discuții despre istoricul sexual, inclusiv numărul de parteneri și utilizarea prezervativelor.

Întrebări despre istoricul medical: Orice antecedente de boli cu transmitere sexuală (BTS) sau alte afecțiuni relevante.

 Examinarea fizică

Examinarea leziunilor: Medicul va examina leziunile cutanate sau ulcerele pentru a vedea dacă acestea sunt caracteristice sifilisului.

Palparea ganglionilor limfatici: Evaluarea ganglionilor limfatici pentru inflamație.

Teste de laborator

Există două tipuri principale de teste de sânge pentru sifilis: nespecifice (nontreponemice) și specifice (treponemice).

  Teste nespecifice (nontreponemice)

RPR (Rapid Plasma Reagin): Detectează anticorpii produși ca răspuns la infecția cu sifilis. Este un test rapid și relativ ieftin.

VDRL (Venereal Disease Research Laboratory): Similar cu RPR, acest test detectează anticorpii nespecifici pentru sifilis.

  Teste specifice (treponemice)

FTA-ABS (Fluorescent Treponemal Antibody Absorption): Detectează anticorpi specifici împotriva Treponema pallidum.

TP-PA (Treponema Pallidum Particle Agglutination): Detectează anticorpi specifici pentru Treponema pallidum.

EIA (Enzyme Immunoassay): Test enzimatic pentru detectarea anticorpilor specifici.

 Examinarea microscopică

Microscopia în câmp întunecat: Folosită pentru a detecta bacteriile Treponema pallidum în leziunile primare sau secundare. Acest test necesită o mostră din șancru sau din leziuni umede.

Testul direct de anticorpi fluorescenti (DFA-TP): Identifică bacteriile Treponema pallidum folosind anticorpi marcați fluorescent.

 Teste suplimentare pentru stadiile avansate

 Evaluarea neurosifilisului

Puncția lombară: Colectarea lichidului cefalorahidian (LCR) pentru a verifica prezența bacteriilor Treponema pallidum și a anticorpilor în LCR. Utilizat pentru diagnosticarea neurosifilisului.

Analiza LCR: Se măsoară numărul de globule albe, nivelurile de proteine și prezența anticorpilor specifici.

 Evaluarea afectării organelor

Ecocardiografie: Utilizată pentru a evalua eventualele leziuni ale inimii cauzate de sifilisul terțiar.

Radiografie și tomografie computerizată (CT): Pentru a detecta afectarea oaselor și a organelor interne.

Teste neurologice: Evaluări pentru a detecta eventualele complicații neurologice.

Testarea partenerilor sexuali

Screening-ul partenerilor: Este important ca partenerii sexuali ai persoanelor diagnosticate cu sifilis să fie testați și, dacă este necesar, tratați pentru a preveni reinfectarea și răspândirea bolii.

 Urmărirea și monitorizarea

Teste repetate: După tratament, se efectuează teste serologice repetate pentru a monitoriza răspunsul la tratament și pentru a se asigura că infecția a fost eradicată.

 Tratamentul pentru sifilis

Tratamentul pentru sifilis depinde de stadiul bolii și de specificul fiecărui caz. Penicilina este principalul antibiotic utilizat în tratamentul sifilisului, dar există și alternative pentru cei care sunt alergici la aceasta.

 Tratamentul pentru sifilis primar, secundar și latent timpuriu

  Penicilina G benzatină (administrare intramusculară) 

Doză unică: 2,4 milioane de unități administrate intramuscular.

Eficacitate: Extrem de eficientă în tratarea sifilisului primar, secundar și latent timpuriu (mai puțin de un an de la infecție).

 Tratamentul pentru sifilis latent tardiv și terțiar (fără implicare neurologică)

  Penicilina G benzatină (administrare intramusculară) 

Schema de tratament: 2,4 milioane de unități administrate intramuscular, o dată pe săptămână, timp de trei săptămâni (total 7,2 milioane de unități).

Scop: Prevenirea progresiei bolii și a complicațiilor pe termen lung.

 Tratamentul neurosifilisului și sifilisului ocular

 Penicilina G cristalina (administrare intravenoasă) 

Schema de tratament: 18-24 milioane de unități pe zi, administrate intravenos, împărțite în doze de 3-4 milioane de unități la fiecare 4 ore, timp de 10-14 zile.

Scop: Penetrarea barierii hematoencefalice și eradicarea bacteriilor din sistemul nervos central și ocular.

 Penicilina G procainică (administrare intramusculară) + Probenecid (oral) 

Schema de tratament: Penicilina G procainică 2,4 milioane de unități intramuscular, zilnic, plus Probenecid 500 mg oral de patru ori pe zi, timp de 10-14 zile.

Scop: O alternativă pentru pacienții care nu pot tolera administrarea intravenoasă.

 Tratament pentru persoanele alergice la penicilină

 Doxiciclină (oral) 

Schema de tratament pentru sifilis primar, secundar și latent timpuriu: 100 mg de două ori pe zi, timp de 14 zile.

Schema de tratament pentru sifilis latent tardiv: 100 mg de două ori pe zi, timp de 28 de zile.

 Tetraciclină (oral) 

Schema de tratament pentru sifilis primar, secundar și latent timpuriu: 500 mg de patru ori pe zi, timp de 14 zile.

Schema de tratament pentru sifilis latent tardiv: 500 mg de patru ori pe zi, timp de 28 de zile.

 Ceftriaxonă (administrare intramusculară sau intravenoasă) 

Schema de tratament: 1-2 g zilnic, timp de 10-14 zile.

Scop: Eficientă în tratarea neurosifilisului și a altor forme de sifilis la pacienții alergici la penicilină.

 Tratamentul pentru sifilis congenital

  Penicilina G cristalina (administrare intravenoasă) 

Schema de tratament: 50.000 de unități/kg corp la fiecare 12 ore în primele 7 zile de viață și la fiecare 8 ore după aceea, timp de 10 zile.

  Penicilina G procainică (administrare intramusculară) 

Schema de tratament: 50.000 de unități/kg corp, o dată pe zi, timp de 10 zile.