Ramanem impreuna de dragul copiilor?

Conform Institutului National de Statistica, in anul 2016, in tara noastra, peste 30.000 de cupluri au decis sa isi incheie casnicia prin divort. Dintre aceste cupluri, peste 17.000 erau cupluri ce aveau impreuna si copii. Aceste date sunt ingrijoratoare deoarece sunt in continua creste, iar persoanele cele mai afectate sunt cele care nu au nicio vina, copiii.

Din pacate, de cele mai multe ori, casniciile se termina dramatic, cu certuri, reprosuri si scandal, iar fostii parteneri nu mai fac niciun efort pentru a facilita comunicarea. Mai jos gasiti cateva situatii cu care se confrunta frecvent majoritatea cuplurilor ce nu mai functioneaza:

1. Nu divortam de dragul copiilor

Daca relatia de cuplu este de mult incheiata, iar ce este acum intre voi este o relatie de aparenta, nu faceti nimic altceva decat sa le aratati copiilor ca fericirea personala nu este necesara, ba chiar trebuie sa ramana undeva in fundal. Astfel de atitudine ii face pe cei mici sa intre in relatii de acelasi tip, sa ramana cu oameni cu care nu mai au nimic in comun, intr-un cuvant sa fie nefericiti pentru ca asa au vazut la mami si la tati.

Chiar daca parintii evita sa se certe de fata cu cei mici, atitudinea, gesturile neplacute, privirile, tonul, toate astea nu trec nesesizate de cel mic dandu-i o stare neplacuta de tensiune, vina sau furie. A sta pe termen lung intr-un mediu nefavorabil poate avea urmari mult mai grave decat separarea propriu zisa!

2. Divortati, dar locuim impreuna.

Rare sunt situatiile de genul acesta, dar exista parinti care aleg sa incheie relatia si din punct de vedere legal, dar sa continue sa locuiasca impreuna pentru a-si creste impreuna copiii. Aceasta este o decizie matura, inteleapta, atat timp cat lucrurile au fost clarificate, incheiate, iar copiilor le-a fost explicata situatia actuala. Un hop si o provocare reprezinta momentul in care unul dintre parinti incepe o alta relatie de cuplu, iar copii trebuie sa invete sa gestioneze noua situatie de familie.

3. Divortati, custodie comuna.

Cea mai frecventa situatie e cea in care custodia se imparte intre cei doi parinti, astfel cel mic petrece timp cu ambii parinti, dar nu obligatoriu in familie. Situatia aceasta poate naste un conflict extrem in cel mic pentru sentimentul de apartenenta este zguduit din temelie. Practic, cel mic are doua case, dar niciuna nu este acasa. Daca mai discutam si de o relatie tensionata intre parinti, cel mic are de-a face cu multe provocari, suferinta si vina. In primul rand cei doi fosti parteneri trebuie sa inteleaga ca relatia lor s-a incheiat, dar statutul de parinti a ramas neschimbat. E de datoria lor sa faciliteze tranzitia copilului dintr-o etapa ce reprezenta normalitatea lui, intr-o etapa noua si necunoscuta.

4. Custodie exclusiva.

De departe cel mai greu pentru un copil este sa piarda legatura cu unul dintre parinti. Din pacate, exista parinti violenti sau nepasatori ce trebuie inlaturati (sau pleaca singuri) din viata celui mic. O astfel de trecere este grea pentru cel mic si acesta are nevoie de toata sustinerea familiei extinse si in special a parintelui ramas.

Parintii ofera celor mici ca exemplu un pattern comportamental variat. De la viata personala pana la viata de cuplu si stil de interactiune interumana, copiii copiaza comportamentul, felul de a trai, iar fiecare actiune a parintilor trebuie gandita din prisma asta. Ce parinte vrea ca al sau copil sa ii repete greselile sau sa fie nefericit?

Citeste si Divortul parintilor. Cum il afecteaza pe copil

Text: Lupu Florentina-Natalia, consilier psihologic