Principalele tipuri de terapii de familie

Terapia de familie a luat nastere in anul 1950, dar a inflorit intre anii 1970 si 1985, cand s-au infiintat cele mai faimoase scoli de terapie. Terapiile de familie constituie instrumente moderne de actiune, preventive si curative, aflate in slujba familiilor disfunctionale. Ele vin in ajutorul membrilor unei familii pentru a-i ajuta sa interactioneze responsabil in partea cea mai hranitoare a vietii lor, si anume intimitatea familiala.

Tipuri de terapii de familie:

1.Terapia de familie de tip comunicational

Aceasta este prima forma de terapie de familie si isi are originea in gandirea sistemica. Aceasta teorie sustine ca schimbul de mesaje dintre persoane defineste relatiile stabilite prin procese homeostatice traduse prin actiunile membrilor familiei. Este o abordare care se delimiteaza de abordarile psihodinamice, care pun accent pe trecut, accentuand schimbarea in contextul prezent. Caile terapeutice care provoaca schimbarea sunt modelarea ascultarii, analiza si aducerea mesajelor acoperite la lumina. Invatarea unei comunicari sanatoase intre membrii familiei poate produce modificari surprinzatoare in dinamica unei familii.

2.Terapia transgenerationala de familie

Terapia transgenerationala de familie se mai numeste si terapie boweniana, dupa numele psihiatrului care a promovat-o. Acest tip de terapie se bazeaza pe ideea ca oamenii au o mostenire evolutiva comuna la nivelurile primitive ale functionarii. Comportamentele in cadrul unei familii au tendinta de a se cristaliza in patternuri regulate de-a lungul timpului. Aceste patternuri sunt repetate de cateva generatii ale familiei respective. Scopul terapiei boweniene este de a rezolva problemele neterminate cu familia de origine, de a reduce anxietatea si, in final, de a diferentia eul pentru a nu mai repeta comportamente gresite.

3.Terapia experientiala de familie

Terapia experientiala pune accent pe cresterea integritatii personale, nu pe stabilitate; pe libertatea de optiune, mai putina dependenta si o mai mare extindere a experientei. Cateva dintre tehnicile utilizate in terapia experientiala de familie sunt: sculptura familiala, interviul cu papusile familiale, art terapia familiala, desenul familiei conjugale si tehnicile gestalt-terapeutice. Rolul acestor tehnici este de a produce constientizare emotionala intensa si o expresivitate crescuta menite sa deblocheze comunicarea si sa revitalizeze relatia de familie.

4.Terapia sistemica de familie

Acest tip de terapie foloseste ca metoda de lucru metafora sistemului conform careia oamenii se afla in relatie de interdependenta unii fata de altii. Schimbarea relatiilor de familie duce si la schimbarea individului luat separat. De exemplu, daca acesta simte o stare de frica, anxietate, terapeutul sistemic este interesat de tipul de relatie in care este prinsa persoana. In cadrul terapiei sistemice se stabileste natura problemei, iar apoi fiecare membru al familiei isi impartaseste punctul de vedere.

5.Terapia integrativa de familie

Abordarea integrativa vizeaza o intelegere unitara a complexitatii fiintei umane, in care trupul, mintea, emotiile si spiritul sunt inseparabile. Daca sunt interconectate, vorbim despre o sanatate buna. Prea multa suferinta in una dintre aceste zone produce dezechilibru. Aceasta forma de terapie utilizeaza o gama larga de metode si tehnici care, folosite impreuna sau diferentiat in functie de caracterul problemei, sa poata asigura eficienta terapiei. Psihoterapia integrativa face apel la toate metodele psihoterapeutice, respectiv psihoterapia sistemica, psihoterapia cognitiv-comportamentala, hipnoterapia, psihoterapia de orientare analitica, tehnicile psihodramatice si de terapie de grup etc.

Text: Dana Comanescu, psiholog