Parteneri oglinda. Iubitul tau este reflexia ta?

„Asa cum unii oameni se folosesc de altii ca de o oglinda care sa-i asigure ca exista, alti oameni se folosesc de semenii lor ca de oglinda, care sa-i definesca, sa le spuna cine sunt!”  Althea Horner – „Being and Loving”-1978

Reflexie sau oglindire?

Ne nastem si murim cu identitati diferite, insa ce ne face sa ne dorim sa fim ca celalalt? Care dintre dorintele noastre inconstiente ne spune ca a fi ca cel de langa noi, inseamna ca este mai bine? Oare cel din fata are o imagine a lui perfecta sau doar noi gandim ca este perfect?

Identitatea personala se dobandeste devreme, in mica copilarie, atunci cand luam contact cu emotiile noastre, cu persoanele din jur, cu tot universul nostru de copiii.

In momentul in care femeia intra intr-o relatie, a deveni reflexia celuilalt reprezinta doar un model comportamental intrucat, din punct de vedere structural, nu poti fi identic, „ca in oglinda” cu celalalt.

Putem copia reactii, idei, emotii, stari, vocabular, insa rezultatul nu duce decat la un tip de dependenta relationala, putin benefica in cuplu. La un moment dat, te saturi sa vezi mereu aceeasi reflexie, si poate vrei sa schimbi…

Femeile si barbatii sunt diferiti, cum spunea dr. John Gray – „Barbatii sunt de pe Marte si femeile sunt de pe Venus”, deci, a incerca sa fim unul reflexia celuilalt „in oglinda” este aproape imposibil. Uitam ca barbatii si femeile sunt diferiti si ca tocmai aceste diferente ne aduc impreuna. Atractia apare atunci cand vezi la cel de langa tine si ceva diferit, altfel decat stii/esti tu, si asta poate fi tocmai ceea ce e definitoriu pentru relatie.

O altfel de oglindire

Cand observam asemanarile dintre noi, ne simtim atrasi unii de altii, pentru ca putem lua cunostinta de ceea ce este in noi, prin intermediul celor din jur, ne privim in ei ca in oglinda. Cand respingem sau criticam pe cei din jur, insa fara a fi constienti de faptul ca respingem partea din noi pe care nu o agreem, pe care nu ne-o dorim. Ne luptam cu defectele celui din fata noastra, cand de fapt ar fi necesar sa ne luptam cu propriile defecte respinse in inconstient. Proiectam in partenerul de cuplu emotii si comportamente pe care incercam sa le tinem ascunse, iar cand in situatii de viata ies la suprafata, apare socul: „Dar cand te-am cunoscut nu erai asa! Te-ai schimbat! Esti alt om!”

Sa fie oare adevarat? Oare nu cumva acel om este acolo din prima clipa in care l-ai intalnit? Si ca in momente dificile, mai ales la furie, cand pierzi autocontrolul! Ies la suprafata cele neoglindite initial?

Partenerul poate fi oglinda care ne releva solutia la propria „infirmitate”. Se spune ca nimic nu este intamplator si ca nicio intalnire din viata nu vine pur si simplu. Prin intermediul acestor relatii, intalniri intamplatoare sau experiente, vei putea sa descifrezi o parte importanta din propriul tau eu. Daca ajungi sa fii constient de ceea ce respingi in oglinda si ca iti place ceea ce vezi in fiecare moment, vei atrage transformari binefacatoare pentru viata ta! Atunci cand esti constient, atat tu, cat si reflexia ta din oglinda, de ceea ce va uneste si va separa, de blocajele emotionale aduse in relatie, si veti alege partea luminoasa din oglinda, veti fi capabili de o relatie profunda si bazata pe iubire adevarata!

Relatia se bazeaza in general pe dorintele si asteptarile fiecaruia dintre cei doi parteneri. Dorintele unuia se intrepatrund cu ale celuilalt si faptul ca fiecare are alte asteptari, duce la aparitia conflictului. Acest lucru se intampla atunci cand, asa cum spuneam mai sus nu esti suficent de constient de ceea ce ai vazut in oglinda. Cand nu ti-ai integrat partea ta   de necunoscut si il certi pe cel de langa tine, pentru ca ai vazut in el ceea ce te sperie si  pentru ca nu poti recunoaste usor ca iti apartine.

Doar iubindu-te pe tine, il poti iubi cu adevarat pe celalalt!