Iubirea din compasiune – este suficienta intr-o relatie sanatoasa?

Societatea moderna promoveaza un comportament de consum disfunctional si incurajeaza preocuparea excesiva pentru bunastarea personala. Omul zilelor noastre, orientat catre valorile materiale si binele individual, se indeparteaza de valorile umane, de responsabilitatea si preocuparea sincera fata de binele celuilalt. Existenta umana are la baza nevoia de dragoste. Oamenii sunt fiinte sociale pentru care dragostea si compasiunea aduc cea mai mare fericire. Asa cum frumos spunea Dalai Lama: „Iubirea si compasiunea sunt o necesitate, nu un lux. Fara ele, umanitatea nu poate supravietui.”

Ce este compasiunea?

Compasiunea este emotia pe care o simti in prezenta unei persoane in suferinta, insotita de dorinta de a ajuta. Desi este in esenta o experienta emotionala, presupune in acelasi timp o judecata sanatoasa si corecta, care o diferentiaza de empatie.

Compasiunea este mai mult decat empatie…

Empatie avem cu totii, mai putin psihopatii. Ne nastem cu capacitatea de a ne pune in locul celuilalt si de a-i simti emotiile. Empatia se trezeste in noi automat. Ne intristam in momentul in care cineva sufera si ne simtim mai fericiti alaturi de oameni veseli si optimisti. Pentru a se transforma in compasiune, empatia are nevoie de un pic de slefuire pentru a produce efecte benefice celor din jur. Altfel te poti trezi coplesit de emotii negative si poti experimenta fenomenul de burn-out. Compasiunea este empatie plus o componenta cognitiva. Inseamna sa simti toate emotiile pozitive si negative si sa le accepti ca facand parte din viata. Esti constient de ele, le poti identifica si stii sa le gestionezi in momente critice. Empatia e buna, dar compasiunea este cea care ofera un real ajutor celuilalt, deoarece ea indeamna la actiune si la gasirea remediului potrivit.

… si nu este nici mila

Ea nu te incurajeaza sa iti plangi de mila. Mila exprimata de tine in raport cu alta persoana stabileste o relatie de superioritate intre tine si celalalt, care ii erodeaza si ii distruge demnitatea. Este ca si cum tu esti o persoana mai buna decat cel care sufera. Refuzand sa iti exteriorizezi mila, ii permiti celuilalt sa sufere intr-un mod curajos si demn. A avea compasiune, si nu mila, inseamna sa nu il tratezi pe celalalt ca pe o victima, ajutandu-l sa gaseasca singur solutii la problema.

Compasiunea este limbajul iubirii

Kristin Neff, psiholog la Universitatea din Austin, Texas, este o pioniera in studiul compasiunii si al beneficiilor pe care le aduce fericirii personale. Compasiunea, spune cercetatoarea, se manifesta printr-o atitudine de acceptare si caldura fata de orice aspect negativ al exprimarii de sine si se caracterizeaza prin trei componente: bunatate si intelegere fata de tine in momente de suferinta; acceptarea faptului ca suferinta si esecul sunt inevitabile; constientizarea propriilor emotii si buna lor gestionare. Acestea sunt trasaturi indispensabile unei relatii de iubire.

Iubirea din compasiune permite exprimarea tuturor emotiilor in deplina siguranta, intr-un cadru cald, de acceptare, care nu va permite depasirea unei anumite intensitati a trairilor negative. Ea presupune responsabilitatea de a nu-l rani pe celalalt. Iubirea din compasiune este grija activa pentru viata si dezvoltarea celui iubit, este atentie si prezenta la nevoile lui. Intr-o relatie de iubire nu suntem pe pilot automat, revarsand in capul partenerului stresul si tensiunile acumulate. Inseamna autocontrol pentru a proteja sanatatea emotionala a celui drag. Iubirea din compasiune presupune iesirea din propriul narcisism si orientarea catre inflorirea partenerului si, implicit, a relatiei.

Text: Psiholog Dana Comanescu