Ingrijirea buricului la nou-nascut

Bontul ombilical sau buricul, in denumirea sa populara, reprezinta bucata de aproximativ 5-6 cm atasata de abdomenul nou-nascutului, dupa sectionarea cordonului ombilical la nastere.

 

Ce este cordonul ombilical si care este rolul sau?

Cordonul ombilical este un conduit sau o comunicare intre embrion/fat si placenta, el facand parte, din punct de vedere al originii, din embrion, viitorul fat. Rolul cordonului ombilical este de a transporta sange in doua sensuri, totul pentru a asigura necesarul de sange oxigenat  si nutrienti catre bebelus. Ca “parti componente”, acesta este alcatuit din doua vene ombilicale si o artera ombilicala, invelite si protejate de o structura speciala gelatinoasa, compusa in mare parte din mucopolizaharide, gelatina Wharton. Ca dezvoltare, cordonul ombilical apare in saptamana V de sarcina, creste in lungime odata cu fatul, fiind aproximativ egal cu lungimea craniocaudala a acestuia (parametru determinat ecografic – lungimea masurata intre extremitatea cefalica sau capul si punctul distal al feselor).

Nou-nascutul la termen va avea un cordon ombilical de aproximativ 50 cm. Venele si artera cordonului ombilical au o functie speciala, fiind printre putinele din corpul uman care transporta sangele intr-un sens diferit. Astfel, venele ombilicale transporta sangele oxigenat si bogat in nutrienti de la placenta catre inima fatului, in timp ce artera preia sangele golit de nutrienti si dezoxigenat si il duce catre placenta.  Exista si variatii de numar in ceea ce priveste venele ombilicale, in ideea ca poate exista una singura fara ca acest aspect sa afecteze dezvoltarea fatului.

In momentul nasterii, dupa expulzie, cordonul ombilical trebuie sectionat, pentru a putea detasa copilul de mama.  Chiar daca acesta nu este sectionat mecanic, cordonul ombilical se obstrueaza in mod fiziologic sau natural, printr-un  proces de inflamatie si prabusire a gelatinei Wharton, care devine complet in aproximativ 3 minute  dupa expunerea la aerul atmosferic. Inainte de a fi taiat, cordonul este pensat, dupa 1-3 minute de la nastere, minute in care se realizeaza o ultima transfuzie de sange de la mama catre fat.

 

Ingrijirea bontului ombilical

Asa cum mentionam anterior, bontul ombilical va avea o lungime aproximativa de 5-6 cm, culoarea fiind initial alb sidefie, ca mai apoi sa capete o culoare gri maronie sau chiar neagra pe masura ce procesul de mumificare progreseaza. Buricul va cadea in 10-14 zile, dar nu este anormal sa cada in prima saptamana de viata sau dupa varsta de 14 zile. Atata timp cat bebelusul are o stare generala buna, iar pielea din jurul buricului arata normal, cat de repede sau de tarziu cade acesta nu este o mare problema.

 

Tehnica de ingrijire

Ca tehnica de ingrijire se recomanda ca, pana la mumificare completa, bontul sa fie tinut cat mai curat si uscat  pentru a facilita procesul de vindecare. Toaleta loacala se face cu alcool alb sau alcool 70%, minimum o data pe zi, de fiecare data cand zona se murdareste, prin aplicarea alcoolului in cantitate  mica pe o compresa sterila cu care se va tampona sau impacheta bontul ombilical pana la baza lui. Compresa se inlatura dupa evaporarea alcoolului. Pentru a evita iritatiile pielii de la baza buricului, se poate aplica o crema speciala adresata ingrijirii pielii de bebelus. In timpul baitei de seara, este bine ca bontul sa fie ferit de contactul direct cu apa, fie prin pozitia bebelusului sau prin aplicarea unei comprese sterile uscate pentru protectie. Expunerea la aer ajuta mult la procesul de vindecare, astfel este bine ca scutecul sa fie indoit sub buric pana cand acesta cade. Dupa detasarea bontului, este bine sa se mai aplice cateva zile solutie Betadina pentru continuarea si sustinerea vindecarii si a evitarii contaminarii zonei.

 

Posibile probleme la nivelul bontului ombilical

Dintre complicatiile ce pot aparea la nivelului bontului ombilical, granulomul ombilical si omfalita sunt cele mai frecvente.

Granulomul ombilical este o afectiune benigna, reprezentata de o formatiune tisulara aparuta pe parcursul vindecarii bontului. Este vorba de o formatiune rotund ovalara, culoare rosiatica, suprafata neteda, uneori cu aspect umed, la nivelul caruia pot aparea urme de lichid transparent sau galben. Ca tratament, granulomul se poate ligature, metoda in care, la baza granulomului, se plaseaza un fir chirurgical, fara a se punctiona pielea, care se ligatureaza pentru a opri circulatia sangelui la acest nivel, sau prin nitrare cu nitrat de argint. Granulomul se va detasa singur asemenea buricului.

Omfalita este o afectiune de cauza infectioasa la nivelul buricului, cu potential amenintator de viata, care in principiu se intalneste rar in tarile dezvoltate si cu acces la ingrijiri medicale. Etiologia bacteriana este cel mai frecvent reprezentata de Stafilococul auriu, Streptococul de grup A, E. Coli, Proteus mirabilis si Klebsiella pneumoniae. Gradul de afectare variaza de la infectie cutanata, urmata de celulita – afectarea tesutului adipos subcelular, fasceita necrozanta – afectarea ajunge la nivelul fasciilor musculare intraabdominale si pana la mionecroza si infectie sistemica. Cu cat bebelusul este adus la medic mai repede, cu atat se poate preveni evolutia bolii.

 

Semnele sunt:

• Locale: eritem – roseata, edem al bontului ombilical, sensibilitate la atingerea zonei afectate, aparitia unui lichid galben purulent sau urat mirositor.
• Extensie: echimoze – vanatai, vezicule, aspect de piele in coaja de portocala – celulita, crepitatii ale pielii sau petesii.
• Afectare generala: hipo- sau hipertermie, hipotensiune arteriala, tulburari de ritm respirator si cardiac, stare generala alterata, geamat, distensie abdominala, icter, letargie, hipo- sau hipertonie.

Tratamentul omfalitei consta in pluriantibioterapie in regim de spitalizare continua pana la vindecare, iar daca afectiunea este recunoscuta din timp si tratata corespunzator, evolutia si prognosticul sunt favorabile.

 

Text: Dr. Alexandra Barzan, medic pediatru