Distanta dintre noi, nu-i o dimensiune fizica

Relatiile la distanta nu-s simple deoarece fara doar si poate sunt supuse indoielilor care pot interveni pe parcurs, datorate atat gandurilor cat si limitarilor de contact (fizic, afectiv, de comunicare), iar daca partenerii nu reusesc sa gaseasca formula potrivita pentru a face fata factorului “kilometri”, acesta poate deveni cel mai mare dusman, iar relatia la distanta poate deveni o experienta dificila. Multe persoane cred ca dragostea la distanta este posibila si ca farmecul acesteia consta in a intelege mai bine daca partenerii sunt dedicati unul celuilalt, daca se straduiesc sa ramana in relatie in pofida greutatilor si limitarilor care le testeaza capacitatea de rezistenta, daca se bucura de relatie si daca o apreciaza chiar daca sunt separati, daca mentin increderea unul in celalalt si nu cad prada sentimentelor de gelozie, daca depasesc crizele prin comunicare, toleranta si intelegere, daca isi mentin angajamentele in pofida trecerii timpului si lipsei de contact, indicatori care incadreaza o dragoste adevarata.

Psihologul Albert Ellis incadreaza acest test al iubirii astfel: “In multe privinte, arta iubirii este in mare parte arta persistentei”.

Ce-i drept ca iubirea este un test, iar de rezultatul acesteia depinde in mare masura evolutia relatiei si trainicia ei.

Cand celalalt inseamna foarte mult, cand dorinta si sentimentele de iubire sunt curate si pesistente, distanta inseamna mai putin. Distanta este doar un test al celor care-si iau dragostea cu ei sau poarta in sufletele lor dragostea pentru celalalt pretutindeni indiferent unde sunt, unde merg, sau indiferent ce fac, chiar daca celalalt nu este in imediata apropiere.

Kilometrii nu separa suflete si distanta intre doua suflete pline de iubire nu este masurabila, ea devine doar un pretext pentru a dovedi reala masura sau dimensiune a dragostei.

Este adevarat ca sub imperiul unor sentimente inaltatoare, perceptia timpului, a spatiului, capata alte valente. In starea de beatitudine sau sub imperiul dorintelor inflacarate distantele mici pot parea mari, iar distantele mari se intampla sa nu conteze. Timpul uneori se dilata, iar alteori se comprima. Este vorba de perceptia subiectiva in aceasta conditie, in care dorintele si iubirea ne acapareaza cu totul, pun stapanire pe mintea si sufletul nostru. Se stie de asemenea ca sub efectul ideatiei de iubire apar credinte noi. Credinta – a trai fara celalalt sau a accepta lipsa celuilalt este dovada pentru maretia sentimentelor implicate – ii intareste pe parteneri si-i motiveaza mai departe. Dragostea pentru acestia inseamna impermeabilitate in raport cu alte influente exterioare, cu trecerea timpului si/sau modificari ce pot aparea, pastrarea sentimentelor si trainicia acestora astfel fiind asigurata. Persoana iubita, chiar la distanta, este mai importanta decat alte persoane care sunt in apropiere. Absenta ei, nu inseamna slabirea relatiei ci intarirea ei. Iubirea creaza impresia ca persoana este prezenta (chiar daca se afla la distanta). Este aici si acum (perceptie subiectiva) si este unde este (realism). Suntem si constienti si iubim. Iubirea nu este o boala. De iubire nu trebuie sa ne fie teama. Ea poate fi posibila in contexte foarte dificile, ea nu cunoaste distanta, nu are margini, delimitari teritoriale, nu functioneaza asa.

Iubirea da sentimentul ca poti zbura, ca vezi dincolo de nori, ca iti cresc aripi si ca poti reusi, ca esti plin, ca functionezi la capacitate maxima, ca poti crea, ca esti inovativ, ca simturile se trezesc, etc.