Diagnosticul de „bazin prea îngust”
Bazinul osos reprezintă o centură osoasă formată din oasele iliace, sacrul si coccisul articulate între ele. Bazinul este modelat în primii ani de viață de presiunea greutății părți superioare a corpului, transmisă prin coloana vertebrală și de contrapresiunea venită de la sol, transmisă prin oasele femurale.
Ce înseamnă bazinul osos și bazinul moale?
Desfășurarea unei nașteri normale este condiționată și de traseul pe care îl are fătul de străbătut prin bazinul osos și cel moale. Bazinul osos reprezintă etapa cea mai importantă pentru mecanismul nașterii. Trebuie să știm că la finalul sarcinii articulațiile sacroiliace și simfiza pubiană capătă un grad de mobilitate sub influența hormonilor placentari. Ca urmare a acestei relaxări fiziologice, simfiza se poate deplasa caudal cu aproximativ 1 cm în momentul angajării craniului fetal, ceea ce are drept finalitate, creșterea altor diametre cu 0,5-1 cm. În același context la degajarea craniului fetal, simfiza poate efectua o mișcare în sens cranial, cu creșterea diametrului cu până la 2 cm.
Bazinul moale este constituit din trei straturi musculare suprapuse, care vor fi traversate succesiv de către mobilul fetal. O importanță deosebită prezintă mușchiul ridicător anal, a cărui margini mediane formează o deschizătură ovoidală și care contribuie la rotația craniului fetal. În timpul nașterii, colul uterin, vaginul, vulva și planșeul pelvin suferă un proces de dilatare, transformându-se într-un canal orientat anterior. Expulzia bebelușului se va produce învingând forța de rezistență exercitată de către părțile moi. Gradul de întindere a acestora din urmă este diferit de la o femeie la alta și scade cu vârsta.
Când se pune diagnosticul de bazin îngust?
Diagnosticul de „bazin prea îngust” se stabilește de către medicul ginecolog secundar unui examen clinic de specialitate în momentul travaliului de cele mai multe ori. In timpul examenului clinic medicul efectuează și anamneza unde se pune accentul pe existența în antecedentele gravidei a unor situații ce au presupus prezența unor traumatisme ce au interesat centura pelvină (bazinul) și care puteau influența creșterea și dezvoltarea normală a bazinului (accidente rutiere cele mai frecvente, căderi de la înălțime, etc). De asemenea se verifică dacă gravida a prezentat sau nu în copilărie probleme patologice la nivelul centurii pelvine.
Diagnosticul se poate stabili pe baza unor investigații imagistice precum radiografia, ecografia, examinarea CT, iar rezultatele acestor investigații sunt corelate cu rezultatele examenului clinic. Chiar dacă gravida prezintă o dezvoltare normală a bazinului, un bazin normal sau bine dezvoltat din punct de vedere clinic și paraclinic, prezența unui produs de concepție bine dezvoltat sau prezența unor patologii asociate poate transforma un bazin normal dezvoltat într-un bazin îngust pentru o naștere a bebelușului fără riscuri.
