Criza in cuplu – cum o depasim

Multe cupluri accepta ca problemele sunt parte a vietii si a relatiei si, de-a lungul timpului, invata cum sa le gestioneze sau sa se adapteze la ele, astfel incat sa nu fie afectate major. Exista si cupluri care nu dau importanta acestor aspecte, iar atunci cand apar, nu sunt pregatite sa le faca fata sau sa le trateze corespunzator. Crizele in cuplu pot sa spulbere visele si planurile comune, pot sa zdrobeasca increderea in partener si in potentialul cuplului.

Caracteristici ale crizei in cuplu

Crizele se pot regasi in forme variate, si anume: abandon conjugal, abuz, tradare, infidelitate, conflicte intense sau constante, abuz sau dependenta de substante a unuia sau a ambilor parteneri, probleme financiare sau, dimpotriva, afaceri nedorite de ambii parteneri etc. Aceste aspecte circumscriu un gen de criza impusa de factori exteriori, insa exista si factori interni care conduc la criza in cuplu, cum ar fi: problemele de sanatate neasteptate, pierderea locului de munca, reconversia credintelor de natura religioasa a unuia sau ambilor parteneri etc. Efectele psihologice resimtite pe fondul experimentarii unei crize sunt neincrederea, instabilitatea, suferinta, dezorientarea etc. Traversarea unei crize implica, de asemenea, un fel de schimbare iminenta atat la nivel fizic – a mediului, a conditiilor sau factorilor determinanti -, cat si la nivel mental, psihologic, a credintelor si atitudinilor fata de viata, in general. Cuplurile aflate in criza se vor confrunta cu o decizie majora, si anume: pe de o parte, vor pune in balanta daca merita sa indure situatia si sa lucreze impreuna pentru remedierea neajunsurilor care au creat-o, iar pe de alta parte, pot incheia relatia. Cele aflate in prima situatie vor trebui sa faca o schimbare majora pentru a rezolva criza. De exemplu: daca un sot are o problema legata de cheltuieli suplimentare care creeaza un pericol de faliment familiei si, ca efecte secundare, o stare de instabilitate, de nesiguranta sau resentimente fata de membrii familiei, casnicia este sortita dezintegrarii. Este extrem de dificil sa se obtina complianta membrilor familiei in rezolvarea problemei respective si atunci este necesar ca schimbarea sa se produca la nivelul propriului comportament problematic.

Prevenirea efectelor negative ale crizei in cuplu

• Cultivarea sentimentului unui cuplu puternic – Mentinerea unei relatii atunci cand persoanele au credinte si valori diferite, au experiente de viata diferite sau trecuturi foarte diferite sau in conditiile unei vieti de cuplu tumultoase, marcate de conflicte si probleme, pare destul de greu de realizat, putand fi chiar imposibil sa se gaseasca modalitati de a continua impreuna si de a supravietui in acea atmosfera conflictuala. Credinta in entitatea cuplului ca reusita in viata pare o poveste in astfel de cazuri, insa, daca partenerii sunt implicati, acestia vor constientiza nevoia de a deveni calmi si de a gasi directii si decizii oportune de salvare a situatiei. In criza, atunci cand ambii parteneri se confrunta cu un sentiment de descurajare, de durere si suferinta sufleteasca, de dezamagire, este destul de usor ca armele sa fie intoarse impotriva celuilalt, mai degraba decat sa isi uneasca fortele si sa lupte ca o echipa pentru binele cuplului si al viitorului. Atunci cand exista credinta formata pentru a da valoare casniciei, unei relatii de lunga durata, stabilitatii, sigurantei, iar aceste lucruri fac parte din sistemul de valori al partenerilor, ei vor fi dispusi sa poarte lupta pentru a salva aceste scopuri si a dovedi puterea dragostei in defavoarea unor crize temporare.
• Consilierea psihologica – Cei mai multi oameni in criza au nevoie de cineva din afara care sa fie calm, sigur si oarecum sa preia directivele. In functie de nivelul de criza, unii oameni au nevoie de sugestii despre cum sa procedeze in continuare deoarece nu se mai percep in stare sa interpreteze sau sa inteleaga situatia in mod clar sau nu mai gasesc resurse pentru a determina lucrurile sa evolueze in mod benefic, nici pentru ei insisi, nici pentru cuplu.
• Acordarea unui ragaz pentru remediere sau pentru intelegere – Este necesar ca partenerii sa inteleaga ca au nevoie de timp pentru a regasi zona de confort – daca este posibil, impreuna sau in mod separat – si ca acest lucru nu se poate realiza intr-o saptamana, o luna sau batand din palme, ci uneori este nevoie de mult mai mult timp pentru ca ei sa inteleaga conceptul de echipa, sa depaseasca unele obstacole, sa regaseasca unele conexiuni pierdute, sa surmonteze unele bariere de comunicare si sa imbunatateasca sfera comunicarii cu scopul de a depasi situatia dificila. Timpul este necesar si pentru ca schimbarea sa fie posibila, pentru a invata lucruri noi si a le face posibile, de a trece peste obisnuinte si a updata sistemul volitiv pentru alegeri noi, cu speranta ca vor ajuta la depasirea situatiei dificile si la dezvoltarea personala sau a cuplului.
• Obiectivele comune – Nerenuntarea la planurile comune sau la lucrurile pe care partenerii au avut de gand sa le realizeze impreuna inainte de aparitia crizei sau chiar gasirea unor obiective comune noi poate concura la cresterea sperantei de revenire la parametrii optimi de functionare a cuplului. Nevoia de a face totul impreuna intra intr-un declin pe fondul unei crize si atunci accentul este mutat pe ambitii si prioritati individuale, mai degraba decat pe obiectivele orientate in cuplu, insa atat pentru dezvoltarea personala, cat si a cuplului, indiferent de sortii viitorului, proiectele merita sa-si urmeze drumul, bineinteles incadrat de limite sau reguli actuale.

Text : Ionela-Janina Sabou – psiholog