Capcana temerii de singuratate


Responsabilitatea vietii in doi
A alege sa-ti imparti viata cu cineva intr-un mod asumat si responsabil presupune inevitabil a-i cunoaste calitatile si defectele, punctele forte si punctele slabe, limitele sau slabiciunile. Mai departe este nevoie sa interactionezi cu cele doua parti ale lumii sale interioare, lumina si intunericul, sa accepti realitatea fiintei sale si sa lucrezi cu tine insuti la capitolul toleranta. Recunosc ca nu este usor si nici foarte distractiv, insa mai greu sau chiar imposibil este sa incerci sa schimbi persoana iubita in contextul in care nu-si doreste aceasta. E ca si cum te-ai lupta cu morile de vant. Mai avantajos pentru rezervoarele tale energetice ar fi sa iti acorzi timp si sa incerci sa cunosti omul de langa tine asa cum este fara a-l judeca.
Capcana nevoii de a anula sentimentul de singuratate
Se pare ca in fiecare dintre noi se manifesta o nevoie general umana de a depasi frontierele fiintei noastre, de a ne anula sentimentul de singuratate, unindu-ne cu o alta fiinta intr-o stare emotionala sublima si gratioasa. Nevoia de celalalt apare in contextul in care avem nevoie de cineva alaturi care sa ne ajute sa gasim fericirea personala si sa ofere un sens existentei noastre. Teama de singuratate este atat de puternica incat de multe ori acceptam sa ne atasam de persoane din mediul nostru social imediat care se apropie de imaginea preconstruita despre potentialul partener de cuplu, fara a cauta mai departe. Daca si celalalt raspunde favorabil asteptarilor noastre, atunci brusc ne indragostim. De asemenea, dorinta sexuala sau erotica, devenita mult prea degradanta in zilele noastre, ne impinge catre persoane percepute ca fiind atractive. Insa, de cele mai multe ori, ajungem sa confundam atractia sexuala cu dragostea.
Text: Ioana Corina Marcu
Consilier psihologic – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei














