Cand confundam Atractia Sexuala cu Iubirea Reala?
In viata fiecarui om exista cel putin o perioada in care ne simtim acaparati de lumea unei singure persoane care ni se pare fascinanta. Atractia fizica este atat de puternica incat avem senzatia ca lumea se invarte in jurul acelei persoane. Devenim exclusiv interesati doar de prezenta ei, uitand ca mai exista si alte aspecte sau persoane in viata noastra carora ar trebui sa le acordam atentie. Este ceea ce se cheama indragostire si ni se intampla, prima data, undeva prin adolescenta. Spun, prima data, deoarece vor mai urma astfel de experiente si mai tarziu, in perioada adulta si chiar la varste mai inaintate.
Indragostirea? Doar pentru adolescenti?
Anii adolescentei par a fi pentru cei mai multi dintre noi cei mai speciali si frumosi ani din viata. Atunci am experimentat primii fiori ai dragostei, prima noapte de iubire, atunci simteam ca avem aripi sa zburam oriunde si cu oricine fara temeri, prejudecati sau regrete. Un univers plin de culoare unde spontaneitatea, inocenta si creativitatea sunt debordante.
Acesti ani reprezinta varsta entuziasmului, a fanteziilor mult visate, a celor mai mari confuzii intre iubire si sex. Lumea moderna ofertanta in care traim accentueaza si mai mult tendinta adolescentilor si nu numai, de a intra in relatii de cuplu frecvente si pasagere. Iluzia indragostirii are menirea de a provoca in sufletul amorezilor adevarate torente incarcate de sentimente inconfortabile precum dezamagirea, anxietatea sau tristetea. Primele experiente amoroase in doi vor influenta caracterul viitoarelor relatii de cuplu de la varsta adulta si nu numai.
Ruperea de lume si pierderea in iluzie
Perioada indragostirii scoate la suprafata cele mai ascunse slabiciuni sau vulnerabilitati ale fiintei umane cu o forta si intensitate de necontrolat. Este vorba de acele aspecte ale personalitatii noastre care fie au fost reprimate in inconstient, fie au existat la subsolul fiintei noastre ca tendinte sau pulsiuni primare care abia asteptau un moment propice sa iasa la suprafata. Schimbarea indragostitului este evidenta pentru cei din exterior. Orice opinie sau parere a acestora referitoare la comportamentul celui amorezat este catalogata ca fiind penibila sau plina de invidie. Insa, mai tarziu, dupa ce emotia indragostirii s-a consumat si ratiunea isi reintra in drepturi, aceste comportamente cu greu pot fi justificate de cel in cauza.
De la indragostire la realitate
In timp, aceste fantezii generate in procesul indragostirii, se evapora intr-o relatie reala, de zi cu zi. Deschiderea sufletului in fata persoanei iubite, convietuirea si rutina zilnica reduc misterul relatiei de cuplu si cresc siguranta asupra celuilalt. Toate acestea nu fac decat sa rupa vraja indragostirii si sa schimbe locul pasiunii cu cel al luciditatii. Fiecare partener realizeaza ca are o identitate proprie, cu gusturi, dorinte, preferinte, pareri si asteptari personale. Tensiunea psihologica se instaleaza prin socul generat de destramarea fericirii asociata cu senzatia de a fi indragostit, deziluziile, reprosurile si interogatiile reciproce. Ne aflam la o rascruce de drum, unde avem posibilitatea de a opta intre a merge pe drumul cel mai usor despartindu-ne de celalalt sau de a merge pe drumul cel mai greu ce presupune efort, travaliu si munca in construirea unei relatii de iubire reale si profunde.
Cum se dobandeste “relatia adevarata”
Experienta indragostirii apare si dispare atunci cand te astepti mai putin. Iubirea reala apare si se dezvolta. Iubirea reala se deosebeste de emotia sau de atractia sexuala prin faptul ca este efectul a ceea ce tu alegi in mod con?tient si responsabil. A alege sa iubesti pe cineva reprezinta doar inceputul. Apoi este esential sa trudesti pentru a intretine iubirea.
Nu oricine poate experimenta iubirea adevarata. Este nevoie de maturitate interioara si de disponibilitate pentru a incuraja dezvoltarea psihologica a persoanei iubite. Aceasta inseamna a iubi responsabil sau asumat. Preocuparea pentru evolutia celui sau celei de langa tine atrage dupa sine si implinirea ta personala. Lucrul cu tine insuti este un proces anevoios care solicita timp, efort constant si disciplina. Nimeni nu sustine ca este o chestiune agreabila sau placuta, insa recompensele sunt pe masura. A fi in contact cu tine insuti, a te cunoaste si a te intelege inseamna a trai in armonie si echilibru atat cu propria persoana cat si cu ceilalti.
De la vraja la frumusetea lucida a celuilalt
Spuneam ca spre deosebire de experienta indragostirii unde vraja se rupe atunci cand misterul celuilalt dispare, iubirea reala continua si dupa ce personalitatea lui sau a ei iti este dezvaluita in toata complexitatea sa. A alege sa-ti imparti viata cu cineva intr-un mod asumat si responsabil presupune inevitabil a-i cunoaste calitatile si defectele, punctele forte si punctele slabe, limitele sau slabiciunile. Mai departe este nevoie sa interactionezi cu cele doua parti ale lumii sale interioare, lumina si intunericul, sa accepti realitatea fiintei sale si sa lucrezi cu tine insuti la capitolul toleranta. Recunosc ca nu este usor si nici foarte distractiv, insa mai greu sau chiar imposibil este sa incerci sa schimbi persoana iubita in contextul in care nu-si doreste aceasta. E ca si cum te-ai lupta cu morile de vant. Mai avantajos pentru rezervoarele tale energetice ar fi sa iti acorzi timp si sa incerci sa cunosti omul de langa tine asa cum este fara a-l judeca.
Ce este un cuplu fericit?
Un cuplu fericit este acela in care cei doi parteneri cresc impreuna impartind de-a lungul vietii bucurii si tristeti, daruindu-si reciproc iubire, suport si intelegere. Impreuna evolueaza si se realizeaza unul prin intermediul celuilalt. A trai in cuplu este o provocare majora pentru fiecare persoana in procesul continuu de transformare si dezvoltare. Fiecare vine cu propriul sau univers psihologic de trairi sufletesti, emotii, sentimente, credinte, convingeri si comportamente, pozitive sau negative, de la cele mai superficiale la cele mai profunde. Este nevoie ca cele doua universuri psihologice interioare, in unicitatea si irepetabilitatea lor, sa interactioneze armonios, completandu-se reciproc. E adevarat ca pana la atingerea acestui nivel relational superior, se vor parcurge perioade incarcate de suparari, deceptii, conflicte, separari emotionale si reveniri spre armonie si echilibru. Acest traseu face parte din firescul sau naturalul fiecarei relatii de iubire reala.
De ce ne indragostim?
Se pare ca in fiecare dintre noi se manifesta o nevoie general umana de a depasi frontierele fiintei noastre, de a ne anula sentimentul de singuratate, unindu-ne cu o alta fiinta intr-o stare emotionala sublima si gratioasa. Nevoia de celalalt apare in contextul in care avem nevoie de cineva alaturi care sa ne ajute sa gasim fericirea personala si sa ofere un sens existentei noastre. Teama de singuratate este atat de puternica incat de multe ori acceptam sa ne apropiem de persoane din mediul nostru social imediat, care se apropie de imaginea preconstruita despre potentialul partener de cuplu, fara a mai cauta mai departe. Daca si celalalt raspunde favorabil asteptarilor noastre atunci brusc ne indragostim. De asemenea, dorinta sexuala sau erotica, devenita mult prea degradanta in zilele noastre, ne impinge catre persoane percepute ca fiind atractive. Insa, de cele mai multe ori, ajungem sa confundam atractia sexuala cu dragostea.
Text: Ioana-Corina Marcu
Consilier psihologic experientialist sub supervizare – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei