Afectiunile ginecologice ascunse de metroragie – cum le depistam?

Metroragia este un termen medical ce descrie o sangerare anormala la nivel uterin. Aceasta sangerare apare in afara unei menstruatii asteptate, iar cantitatea, durata sangerarii si aspectul sangelui pierdut sunt variabile. Metroragia este o acuza ginecologica extrem de comuna, reprezentand o treime din vizitele la ginecolog. Metroragia poate fi cauzata de o multime de afectiuni locale (ginecologice) ori sistemice sau poate fi cauzata de medicamente. Cauzele ginecologice cele mai frecvente ale metroragiei la femeia negravida, de varsta reproductiva, sunt: fibromul uterin, polipii endometriali, adenomioza, anovulatia, neoplaziile.

Diferenta dintre metroragie si menoragie

Din evaluarea initiala a pacientei trebuie facuta distinctia intre metroragie si menoragie (sangerare menstruala abundenta sau prelungita). O menstruatie normala apare la un interval de 21-35 de zile, la intervale relativ regulate, dureaza in medie 5 zile, timp in care se pierd mai putin de 80 ml de sange. Cauzele care determina astfel de sangerari anormale (metroragie si menoragie) sunt comune.

Metode de diagnostic

Este importanta stabilirea unui diagnostic cert, deoarece impactul asupra calitatii vietii este major. Prin analize de laborator si imagistic, trebuie initial stabilit un diagnostic diferential intre o anomalie structurala si una functionala. Aceste anomalii structurale sunt frecvent intalnite si, de cele mai multe ori, sunt asimptomatice, de aceea este important ca medicul sa stabileasca clar daca aceasta este sau nu cauza sangerarii: leiomiomul uterin (fibromul uterin), polipii endometriali, adenomioza, hiperplazia endometriala. Dintre anomaliile functionale, cele mai frecvente sunt: disfunctiile ovulatorii, tulburarile de hemostaza (afectiuni hematologice), neoplaziile (cancerul endometrial, sarcomul uterin, cancerul de col uterin), infectiile sau inflamatiile (endometrita, boala inflamatorie pelvina), iatrogen (anticoagulante, anticonceptionale, dispozitivele intrauterine – steriletul).

Dintre bolile sistemice care pot evolua cu metroragie mentionam: leucemia, afectiunile renale sau hepatice, administrarea de anticoagulante, agentii chimioterapici.

• Evaluarea initiala trebuie sa excluda o eventuala sarcina, de aceea este necesara efectuarea unui test de sarcina sau evaluarea sangvina (mult mai fidela) a hCG. Alte analize de sange ce trebuie efctuate sunt: hemoleucograma (hemoglobina si hematocritul sunt esentiale in evaluarea anemiei) si sideremia (pentru evaluarea depozitelor de fier, in cazul in care sangerarea este prelungita).
• Pot fi efectuate si teste sangvine aditionale, in functie de istoricul medical si evaluarea fizica, cum ar fi: teste pentru evaluarea functiei tiroidiene, prolactina, hormonii androgeni, FSH, LH, estradiol, progesteron.

• Testele de coagulare pot fi si ele efectuate, deoarece 15-24% dintre femeile de varsta reproductiva au diateze sangvine (boala von Willebrand, trombocitopenie autoimuna, tulburari ale functiei plachetelor).

• Este important de avut in vedere faptul ca neoplasmul de col uterin se poate manifesta prin sangerari anormale si de aceea trebuie efectuat testul Babes-Papanicolau (in afara unui episod de sangerare).

• Examinarea completa trebuie sa cuprinda si testatea pentru infectiile tractului genital (Neisseria Gonorrhoeae si Chlamydia Trachomatis), deoarece boala inflamatorie pelvina este o cauza de sangerare anormala.
• Biopsia de endometru trebuie efectuata la pacientele care au un risc crescut pentru hiperplazie endometriala, dupa ce s-a exclus sarcina.
• Testele imagistice sunt extrem de importante in stabilirea diagnosticului. Ecografia (transvaginala sau abdominala) este de prima intentie in evaluarea unei metroragii. Ea poate ajuta la identificarea imediata a eventualelor afectiuni structurale (fibrom uterin, polip endometrial), dar prin analizarea directa a structurii ovarelor poate orienta diagnosticul si efectuarea testelor ulterioare.
• Histerosonografia este o varianta imbunatatita a ecografiei prin faptul ca poate identifica mai usor formatiunile uterine intracavitare prin folosirea solutiei saline. RMN-ul sau CT-ul pelvin sunt indicate abia dupa ce examenul ecografic identifica o formatiune tumorala al carei punct de plecare nu poate fi identificat sau pentru evaluarea invaziei organelor invecinate sau la distanta, in cazul descoperirii unui neoplasm genital. Histeroscopia este o metoda atat diagnostica, cat si terapeutica: poate identifica polipii endometriali, fibroamele uterine submucoase, hiperplazia de endometru. Aceste formatiuni pot fi excizate pe loc sau pot fi facute biopsii tintite.

Tratamentul in cazul unei metroragii este extrem de variat si difera in functie de etiologie, putand fi vorba de expectativa (niciun tratament), tratament hormonal sau chiar interventie chirurgicala, de aceea orice sangerare uterina anormala trebuie evaluata cu atentie.

Text: Dr. Laura Tigoianu, Obstetrica-Ginecologie