4 consecinţe ale traumelor din copilărie şi cum pot fi depăşite

Simți adesea că rănile care ți-au fost provocate în primii ani ai vieții sunt încă destul de proaspete? Înțelegerea efectelor acestor traume și ale abuzurilor nu este ceva simplu, dar merită explorate dacă vrei să poți merge mai departe.

Ai crescut și ai făcut tot ce ți-a stat în puțință pentru a trece peste și pentru a-ți continua viața într-un mod normal, dar ai întâmpinat și dificultăți în acest proces; mai ales de natură mintală și din punct de vedere al relațiilor pe care le-ai avut? Ai suferit din cauza anxietății, nu te-ai simțit iubit/ă, nu ai întâlnit acea dragoste care să “funcționeze”, te-ai temut ca nu cumva să îți dorești prea mult? Se poate să fi dezvoltat și tulburări din punct de vedere al alimentației, te simți mai mult decât lipsit/ă de speranţă? Treci deseori prin episoade întunecate de depresie iar atacurile de panică se declanșează când te aștepți mai putin?  În aceste condiții, pare imposibil să te desprinzi de trecut. Așa nu se poate trăi.

Ajungi la un moment dat să îți pui întrebarea: Este posibil că toate astea să se întâmple din cauza unui eveniment care a avut loc acum foarte mult timp? Este posibil oare să fie din cauza traumelor din copilărie? Probabil că ar fi trebuit să treci deja peste, însă lucrurile nu stau așa. Dacă traumele respective nu au fost vindecate și nu ai primit niciun fel de ajutor în această direcție, problemele nu vor dispărea de la sine. Dacă ai primit ajutor însă, a fost ineficient, poate fi chiar mai dificil. Oricine a trecut prin așa ceva știe cât este de greu să înveți cum să lași trecutul în urmă și să îți vezi de viață ca și cum nu ai avea toate amintirile acelea. Îți blochezi sentimentele și nu vrei să te mai gândești la tot ce s-a întâmplat. De cele mai multe ori te lași în voia vieții, pentru că…ce altceva ai putea face?

1. Te simți ca și cum nu ai fi de fapt prezent/ă

Abordarea detașată este ceea ce psihologii numesc “disociere”. Este o formă de auto-protejare și devine o soluție atunci când treci prin momente grele. Te plasezi undeva în afara problemei, ca și cum doar ai observa-o, fără să simți nimic. Cei mai mulți dintre copii aleg această varianta pentru a-și depăși traumele. Nimeni nu află cât de speriat/ă ești, cât de greu îți este să ai încredere.

2.Trăiești înconjurat/ă de secrete

În cel mai bun caz, vei găsi pe cineva căruia să îi spui totul și îți vei lua, ușor-ușor, povara de pe inimă. Nu ai avut altă opțiune decât să încerci să uiți ceea ce te-a rănit. Ascunzi toate sentimentele pe care n-ai putut și pe care încă nu le poți avea; de aceea suferința ta încă nu a încetat. Îți este prea frică să te deschizi în fața cuiva și să îi explici cum ai fost abuzat/ă sau/și neglijat/ă.

3. Nu poţi controla copilul din tine

Identitatea ta din copilărie este prezentă în viața ta de adult, în amintirile și în sentimentele tale. S-ar putea chiar să stea în calea succesului la care visezi, chiar dacă ai senzația că poți controla situația de cele mai multe ori. Se poate să te împiedice să te îndrăgostești, chiar dacă dragostea este în preajma ta.

4. Nu te poţi detaşa de trecut

Chiar dacă ai o carieră înfloritoare și chiar dacă ai copii la rândul tău, pe care i-ai crescut bine, tot apar momente în care amintirile traumelor se activează și te fac să suferi. Nu le poți face să dispară sau să tacă. Trebuie să le acorzi atenție, să lași “copilul din tine” să se exprime. Ascultă-l și vei avea astfel ocazia, poate, să rezolvi măcar o parte din tot ce te apasă și te ține din a fi fericit/ă.