Tocofobia sau frica de naştere
Tocofobia este o frică patologică de sarcină experimentată de un numar redus de femei care poate să ducă până la evitarea nașterii. Poate fi clasificată ca primară sau secundară. Forma primară este frica morbidă de naștere la o femeie care nu are o experiență anterioară de sarcină, în vreme ce, cea secundară este frica morbidă de naștere după un eveniment obstetric traumatic într-o sarcină anterioară.
Sarcina este un eveniment fizic, psihologic și social major în viața fiecărei femei. Însă, în loc să fie o experiență plăcută, sarcina poate deveni un eveniment îngrijorător și înfricoșător la unele paciente, iar frica poate lua o dimensiune patologică și devine o tulburare care merită recunoscută și tratată. Majoritatea femeilor sunt capabile să facă față fricii și anxietăților prin eforturi de auto-ajutorare, sprijin social și ajutor medical. Cu toate acestea, când devine frică patologică, se numește tocofobie. Este, de asemenea, cunoscut sub numele de „maieusiophobie” sau „parturiphobie”. A fost descrisă pentru prima dată în literatură de Knauer în 1897.
Tocofobia, această frică patologică de sarcină poate duce la evitarea nașterii. Teama nașterii poate începe în adolescență sau la vârsta adultă timpurie. Cele mai comune cauze pentru tocofobia primară ar fi: abuz, viol, traumă sexuală, pierderea unei sarcini, experienţe neplăcute cu spitalul sau chiar cu unele cadre medicale. Deși relațiile sexuale pot fi normale, se folosesc mai multe metode de utilizare a contraceptivelor pentru a întârzia sarcina care sunt adesea scrupuloase. În general, sarcina este evitată din cauza fricii de travaliu. Unele femei care suferă de aceasta tulburare ajung de cele mai multe ori la avort, fac cezariană sau chiar nu dau naștere unui copil preferând adopția.
Temerile sunt mai frecvente și mai intens la femeile nulipare decât la femeile care au deja o sarcină.
Tocofobia secundară este definită ca frica morbidă de a naște, după un eveniment obstetric traumatic într-o sarcină anterioară. Cu toate acestea, poate apărea și după o naștere normală, după avort spontan, naștere mortală sau întreruperea unei sarcinii. Mai rar, depresia prenatală poate fi prezentă cu tocofobie. Aproximativ 20-78% dintre femeile însărcinate raportează temeri asociate sarcinii și nașterii. Cu toate acestea, 13% dintre femei raportează frica de naștere suficientă pentru amânarea sau evitarea sarcinii. Temerile sunt mai frecvente și mai intens la femeile nulipare decât la femeile care au deja o sarcină.
Există cazuri în care femeia evită chiar și contactul sexual, de teama unei sarcini, datorita neîncrederii în anticoncepționale sau în alte metode de contracepție.
Sarcina și anxietatea legate de naștere sunt foarte frecvente la femei.
Diferitele ipoteze prezentate pentru a explica frica de naștere includ tulburări în homeostazia neuro hormonală (adică, tulburări în mecanismele de reglare a anxietății), comunicare socială (relațiile cu femeile care au suferit nașteri traumatice), temeri legate de îngrijirea medicală (controlul ineficient al durerii, teama de pierderea controlului sau deces și lipsa de încredere în echipa care acordă îngrijire), factori psihosociali (de exemplu, vârstă mai mică, educație scăzută și dezavantaj social) și factori psihologici (de exemplu, stima scăzută, scăderea sensibilității la durere, reînvierea amintirilor traumatice din copilărie sau tulburări psihiatrice, de obicei depresie sau anxietate).
Cele mai multe dintre femeile cu temeri solicită sprijin din partea soților lor, mamelor, surorilor sau altor membri ai familiei, în timp ce altele asculta de prieteni și colegi.
Terapia cognitiv-comportamentală (datorită duratei scurte, lipsei unei analize profunde și concentrării asupra unui simptom specific) și psihoterapiei (care vizează controlul emoțiilor și sentimentelor) dau rezultate satisfăcătoare. Farmacoterapia este utilizată pentru a trata anxietatea, depresia sau tulburările psihiatrice de bază atunci când acestea există.
Educația prenatală și testele de screening prenatal care certifică normalitatea sunt o modalitate eficientă de a atenua temerile. Programele de prevenire pentru gestionarea temerilor legate de sarcină ar trebui să fie puse în aplicare în obstetrică modernă. Acest lucru ar facilita o experiență satisfăcătoare de naștere și nu s-ar mai ajunge la astfel de cazuri.
