Sindromul de aspiratie de meconiu

Meconiul este primul scaun eliminat de nou-nascuti. Este compus din celule moarte, apa, bila, mucus, lichid amniotic si lanugo pe care bebelusul le inghite in timpul vietii intrauterine. Este o substanta verde-negricioasa, sterile, care nu contine bacterii. In mod normal, nou-nascutul incepe sa elimine meconiu in primele 24 de ore de viata, dar se poate intampla ca eliminarea meconiului sa inceapa in timpul travaliului sau ca el sa fi fost eliminat inca din viata intrauterina. Ultimele doua situatii nu sunt considerata ca fiind normale, cea din urma stand la baza sindromului de aspiratie de meconiu.

Motivele pentru care meconiul se elimina din intestinele fatului in lichidul amniotic au legatura cu un grad de suferinta fetala in utero cauzata, de exemplu, de hipertensiunea arteriala a mamei, insuficienta placentara, preeclampsie. Pentru ca, in viata intrauterina, plamanii fatului contin lichid amniotic, meconiul va ajunge si el acolo. Imediat dupa nastere, lichidul amniotic din alveolele pulmonare ale nou-nascutului este absorbit in circulatia sangvina si face loc aerului sa intre. Prezenta meconiului in plamani determina probleme respiratorii prin faptul ca are actiune daunatoare (impiedica productia si inactiveaza surfactantul pulmonar – lubrifiant natural al alveolelor pulmonare), chiar distructiva in profunzimea plamanului.

In cazul in care meconiul a fost eliminat in viata intrauterina, sunt evidente urmatoarele semne:

• Pielea, unghiile si cordonul ombilical ale bebelusului sunt colorate galben-verzui;
• Lichidul amniotic devine tulbure, galben-verzui si poate ajuge sa semene cu o pasta de mazare. De asemenea, prezenta de meconiu in lichidul amniotic scade propietatile antibacteriene ale acestuia si creste astfel riscul de infectii fetale inainte de nastere.

Atunci cand lichidul amniotic impregnat cu meconiu este aspirat in plamani, apare sindromul de aspiratie de meconiu care dauneaza plamanilor nou-nascutului prin umatoarele mecanisme:

• Obstructia cailor respiratorii;
• Inactivarea si impiedicarea secretiei adecvate de surfactant pulmonar;
• Actiune iritanta si distructiva de natura chimica;
• Hipertensiune pulmonara persistenta;
• Predispunerea la aparitia unei infectii la nivelul plamanului, chiar daca meconiul in sine este o substanta sterila.

Nu toti bebelusii care au lichidul amniotic impregnat cu meconiu vor dezvolta sindrom de aspiratie de meconiu, dar el poate sa apara inainte, in timpul sau dupa nastere.

Semnele clinice ale aspiratiei de meconiu:

• Cianoza: coloratie albastra-violacee a tegumentelor, unghiilor si mucoaselor;
• Geamat respirator;
• Respiratie rapida;
• Respiratie dificila;
• Torace in forma de butoi.

Tratamentul sindromului de aspiratie de meconiu

Tratamentul sindromului de aspiratie de meconiu se va efectua in spital, de cele mai multe ori intr-o sectie de Terapie Intensiva Nou-Nascuti. Aproape toti pacientii necesita terapie cu oxigen suplimentar, iar 30% dintre ei vor necesita un tip de ventilatie mecanica. Trebuie evitata complet agitatia, multi pacienti primind astfel medicatie care ii sedeaza. Nutritia este deosebit de importanta. Multi nou-nascuti necesita administrare de surfactant exogen pentru a suplini deficitul produs de boala sau de terapie cu oxid nitric inhalat pentru a-l apara impotriva hipertensiunii pulmonare.

Text: Dr. Alexandra Barzan, medic pediatru