Sângerările în primul trimestru de sarcină. Cauze şi riscuri

Primul trimestru de sarcina este definit ca fiind perioada de la momentul implantării oului în cavitatea uterină până la 14 săptămâni de sarcină. Sângerarea apare în primul trimestru de sarcină în aproximativ 25 % din toate sarcinile, iar avortul spontan are loc în jumătate dintre aceste sarcini, în timp ce cealaltă jumătate din sarcini continuă fără probleme. Durerile abdominale însoțite de sângerare în primul trimestru sunt foarte sugestive pentru iminenţa de avort, mai mult decât fiecare din aceste simptome luate separat. Sângerarea poate să fie sau nu precedată de dureri, poate să fie abundentă încă de la început sau să aibă un caracter progresiv și cu sânge roșu sau mai închis la culoare, coagulabil.   

Cauze și riscuri de sângerare în primul trimestru de sarcină

Avortul spontan se definește ca întreruperea neintenționată a cursului unei sarcinii, excluzând astfel orice manevră deliberată ce ar putea duce la eliberarea embrionului sau a fătului. Avortul se numește precoce atunci când se întâmplă în primele 12 săptămâni de sarcină și tardiv când se produce între saptamaniile 13-24 de sarcină.

Se consideră că în 30-40% din avorturi nu se poate decela etiologia acestora. Clasificarea cauzelor recunoscute a fi implicate în determinismul avortului spontan care are următoarele cauze:

• ovulare – 50% din cazuri (embrio-fetale, anexiale). Factorii genetici ce pot determina o dezvoltare anormală a zigotului care ulterior este expulzat sunt implicați în aproape 50% din avorturile de prim trimestru. Anomaliile cromozomiale numerice (aneuploidiile) constau în existența uneia sau a mai multor cromozomi în plus sau în minus.

• materne și/sau paterne -15% din cazuri. Cele mai frecvente cauze materne care duc la avort:

            – hipoplazie uterină, hipotrofie uterină,

            – uter septat, didelf, unicorn, bicorn, arcuat,

            – incompetența cervico -istmică constituțională,

            – retroversie uterină,

            – fibromiomatoza uterină (în special localizările submucoase),

            – sinechiile uterine (aderențe intrauterine de amploare variabilă),

            – endometrioză, adenomioza.

Bolile infecțioase acute (febra, pneumonia), afecțiunile virale (citomegalia, herpesul, rubeolă, gripa, rujeola, boli parazitare, precum și alte boli cronice (toxoplasmoza, sifilisul, infecții cu Listeria, Mycoplasma, Ureaplasma urealyticum) sunt implicate în etiologia avortului spontan și a avortului habitual. Mecanismul de producere  a avortului se pare că ar fi datorat afectării concepției sau implantării și a dezvoltării precoce a embrionului (inflamație cronică a endometrului). Pasajul transplacentar al agențiilor infecțioși cu diseminarea în circulația placentară și apariția de reacții inflamatorii vilozitare și perivilozitare, afectare vasculară placentară sau apariția unei reacții hipertermice infecțioase, poate induce contracții uterine care să determine apariția sângerării sau moartea produsului de concepție.

Nu sunt disponibile suficiente informații despre implicarea factorilor paterni în etiologia avortului spontan.

• mixte – 25% din cazuri.

Luând în discuție factorii etiologici, aceștia pot fi clasificați în factori genetici, mecanici, endocrini, infecțioși, imunologici și factori generali.

Menținerea sarcinii incipiente depinde de nivelul de progesteron secretat de corpul galben și de către trofoblast (din săptămâna 7-9 de sarcină), o producție insuficientă de la acest nivel o captare sau o utilizare defectuoasă a acestuia de către endometru poate genera avort înainte de 10 săptămâni.

Farmaciile Catena întâmpina mămicile, dar și femeile care se pregătesc să rămână însărcinate, cu cardul Mama și Copilul. Pe baza cardului, posesoarele pot beneficia de reduceri de până la 22%.