Minciuna in cuplu
Cinstea nu este intotdeauna cea mai oportuna politica atunci cand este vorba de o relatie afectiva.
Este stiut faptul ca in cuplu se recurge la minciuna destul de des, iar asta nu este intotdeauna un lucru rau. Oricat de urat sau negativ este considerat conceptual de minciuna, uneori motivele care stau in spatele ei nu pot fi incadrate in aceeasi evaluare. De cele mai multe ori se recurge la minciuna pentru a evita un conflict, pentru a evita aparitia unor sentimente negative din partea celuilalt sau a evita durerea pricinuita de un anume lucru sau situatie. Se foloseste aceasta schema de catre parteneri pentru a ajuta la mentinerea relatiei, iar aceste minciuni “albe” sunt destul de inofensive. Nici celalalt partener (cel mintit) nu doreste intotdeauna sa afle adevarul, fiind constient de aceste posibile repercusiuni. Insa motivele nu sunt intotdeauna aceleasi. Daca se doreste a ascunde ceva important, cum ar fi faptul ca iti inseli partenerul sau ca vrei a renunta la relatie pentru altcineva, atunci cu siguranta se produce prin minciuna repetata mai mult rau decat bine. Si oricat am incerca sa dovedim bunele intentii, faptul ca minciuna se produce in mod repetat intr-un cuplu poate conduce la ideea ca problemele vor fi un rezultat destul de probabil pentru acel cuplu.
Se spune ca, uneori, ignoranta determina fericirea, deoarece a sti cand cineva drag te minte poate deveni cauza pentru de a te simti umilit, inselat si implicit ranit in sentimente. Totodata, interesul pentru detectarea minciunilor este destul de prezent si unii parteneri isi doresc sa cunoasca unele tehnici pentru a-si da seama cand sunt inselati, considerand ca astfel vor putea preveni deceptiile sau le vor putea impiedica sa prinda contur sau sa se dezvolte in mediul relational pe care il considera pozitiv si echilibrat.
Indicatorii pentru detectarea minciunilor in cuplu pot fi prezenti la nivelul limbajului corpului, al gesturilor, al limbajului verbal, insa trebuie stiut ca acest domeniu este atributul specialistilor, noi putand doar sa incadram aceste semnale in suspiciuni despre o posibila minciuna.
Cateva semnale ca partenerul ne minte:
-expresia fetei este rigida, saraca, limitata, limbajul corpului este de asemenea limitat de putine miscari ale bratelor, mainilor sau picioarelor; foloseste resurse putine pentru a explica, argumenta sau demonstra ceva; este parca inert;
-evita contactul vizual;
-uneori isi atinge fata, gatul sau gura cu mainile; isi atinge nasul sau si-l zgarie usor cu un deget sau isi freaca lobul urechii;
-se poate observa o usoara intarziere in raspunsuri atat verbale cat si emotionale; timp intarziat intre emotii, gesturi, expresii si cuvinte;
-gesturi si expresii care uneori nu se potrivesc cu declaratia verbala; este evident cand se declara “te iubesc” pe un ton neutru sau platonic sau pe fata se citeste ignoranta sau nepasarea; tot evident este si refuzul de a face ceva, dar in mod contrar se declara “da, mergem la plimbare sau la cumparaturi” prin fata crispata sau ton verbal scazut, indicatori pentru nepasare sau chiar suparare, nervi;
-expresii sau miscari ale gurii limitate atunci cand este vorba de prefacatorie in special legata de partea emotionala (se preface ca ar fi fericit, trist, surprins etc). Cand exprimam in mod natural ca suntem fericiti, toata fata este implicata, iar zambetul este evident in zona gurii, maxilarului, obrazului. In cazul prefacutilor, aceste zone tind sa devina inerte;
-tendinta de a deveni defensiv este destul de des intalnita la persoanele prefacute;
-o stare inconfortabila este evidenta, tendinta de a manipula sau a misca inconstient obiectele de pe masa atunci cand se sta de vorba (ceasca de cafea sau o carte etc);
-se recurge la folosirea cuvintelor celuilalt pentru a raspunde la intrebari;
-se intareste ideea de negatie prin folosirea pronumelui personal (in loc de “nu am facut asta” se foloseste “nu, eu nu am facut asa ceva”);
-uneori, o persoana care se simte vinovata poate vorbi mai mult ca de obicei, adaugand detalii inutile pentru a fi convingatoare; conversatia nu este confortabila, deoarece se recurge la pauze sau momente prelungi de tacere;
-schimbatul vorbei, al subiectului de discutie poate fi confortabila pentru un mincinos: o persoana sincera va dori sa revina la subiectul anterior daca considera prea brusca trecerea;
-folosirea umorului sau sarcasmului pentru evitarea unui subiect.
Ca o concluzie, putem spune ca doar pentru ca cineva prezinta una sau mai multe dintre aceste semne nu inseamna ca-i un mincinos. Nu putem incadra in aceasta notiune trasaturile unei persoane, insa putem face comparatii ori de cate ori este posibil cu persoana de baza (pe care o cunoastem in diferite contexte) si ii putem analiza comportamentul pe marginea indicatorilor de mai sus. Putem intelege ce anume determina un anumit comportament sau de ce se recurge la o schimbare a comportamentului, doar analizand mai multe situatii si acordand timp suficient acestor analize.
Cei mai multi experti considera ca in detectarea minciunilor trebuie analizata combinatia dintre limbajul corpului, cel verbal, expresivitatea fetei dar si alte indicii (masuratori fiziologice etc) pentru a putea spune daca cineva spune adevarul sau minciuna. Numai din indicatorii comportamentali nu putem avea certitudini cu privire la acest fapt.
Text: Ionela Sabou
Psiholog cu libera practica in psihoterapie cognitiv comportamentala
