De ce se pun femeile pe locul doi?
Femeia detine o disponibilitate naturala pentru a intui, a se adapta si a se armoniza cu nevoile celuilalt. Atunci, ce face ca aceste predispozitii sa fie utilizate in exces? De ce femeile sunt obisnuite sa se sacrifice?
Excesul de afectiune, o prostie
Oferirea dragostei, atentiei si preocuparii pentru celalalt in mod excesiv este o generozitate stupida. Femeile renunta la interesele si activitatile lor preferate, se indeparteaza de familie sau de prietenii pe care partenerii nu ii plac, renunta la visurile lor, la prioritatile lor etc.
Acest lucru reprezinta un mare sacrificiu pentru implinirea de sine a femeii. Sau poate ca este impropriu spus, deoarece sacrificiul nu inseamna sa raspunzi cu intelegere si compasiune la suferintele altuia, ignorandu-le pe ale tale. A-ti nega nevoile deteriorandu-ti lamentabil sanatatea fizica si emotionala, a-ti incredinta viata altcuiva devenind sclava puterii sale, a actiona impotriva ta sunt cele mai mari prostii pe care le poti face.
De ce se pun femeile pe locul doi?
• Au fost educate sa se situeze pe locul doi
Puternicele influente venite din partea mamelor si bunicelor, precum si din partea culturii crestine accentueaza simtul datoriei de a raspunde cu dragoste si de a-i ajuta pe cei “napastuiti”. Barbatii fiind extrem de napastuiti, dupa cum se stie deja.
Te-ai gandit vreodata cum mama sau bunica ta aveau capacitatea de a renunta la portia lor de prajitura cu ciocolata in favoarea ta? Si femeile sufera atunci cand vine vorba sa renunte la gustul incredibil al ciocolatei. Si totusi, mama intotdeauna renunta. De ce? A fost antrenata de femeile dinaintea ei sa se comporte astfel.
• Barbatii se asteapta ca femeile sa fie pe locul doi
Inca din trecutul indepartat, barbatii isi alegeau partenere inferioare. Nu se orientau catre femei mai educate sau mai inteligente, deoarece riscau sa piarda puterea atat de obisnuita lor. Nu si-au ales partenere mai inalte, mai celebre sau mai mature. Dimpotriva, au cautat mereu femei mai tinere, nu doar pentru fertilitatea lor, ci si pentru ca mai multa experienta ar fi insemnat mai multa cunoastere si putere.
• Sacrificiul este ridicat la rangul de realizare sau valoare morala
Te numeri printre femeile care renunta la familie sau la job de dragul lui, te straduiesti sa-i faci toate poftele si placerile cu pretul neimplinirii celor proprii sau ii permiti sa te bruscheze sau sa te insulte?
Atunci ceea ce tu reprezinti nu este un monument de curaj si morala, ci de frica. A nu-ti respecta cele mai profunde nevoi si dorinte, a-ti trada propriile visuri si calitati cu iluzia ca te sacrifici pentru ca celalalt sa se implineasca reprezinta expresia fricii de a infrunta viata cu propriile resurse.
Te simti infranta de greutatea responsabilitatii pe care o ai fata de tine insati. Astfel cauti sa pacalesti prin valorizarea si sustinerea altcuiva mai mult decat pe tine insati. Te vei trezi cu un sentiment de vid interior care ar fi putut fi bucuria unui plin interior daca n-ai fi renuntat la parti fundamentale din tine insati.
Text: Ioana-Corina Marcu
Consilier psihologic experientialist sub supervizare – Formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei
Web:
