Menopauza: manifestari si tratament

Menopauza marcheaza sfarsitul perioadei reproductive la femei. Se considera ca femeia a ajuns la menopauza la un an dupa ultima menstra. Media de varsta pentru instalarea menopauzei este la aproximativ 50 de ani, insa fiecare femeie are propriul ceas biologic. Unele femei intra la menopauza mai devreme, intre 40-50 ani, iar altele au menstruatii chiar si dupa 55 de ani. Perimenopauza reprezinta perioada de instalare a menopauzei, tradusa prin multiple modificari la nivel hormonal. De obicei, primul semn de intrare la menopauza il constituie dereglarea menstruatiilor care devin foarte abundente. Postmenopauza incepe la un an dupa ultima menstra. Nivelul hormonal continua sa scada si simptomele menopauzei sunt prezente, posibil accentuate de-a lungul primului an sau in anii urmatori. Hormonii sexuali se stabilizeaza la niveluri joase si simptomele se atenueaza. Aceasta este perioada in care femeile se pot bucura de lipsa ciclurilor menstruale si a problemelor de contraceptie.

Cauzele aparitiei menopauzei

Pe parcurs ce inaintam in varsta, echilibrul hormonal incepe sa se schimbe, numarul si calitatea ovulelor scade, nivelul hormonal este variabil si ciclul menstrual devine mai putin predictibil. Dupa cativa ani de variatii hormonale, hormonii sexuali incep sa scada, pentru ca mai apoi sa se stabilizeze la un nivel scazut. Astfel perioada fertila a femeii se incheie.
Pe langa lipsa menstrei, nivelurile scazute de estrogen si progesteron afecteaza si alte functii ale organismului: pierderea mineralelor din tesutul osos, subtierea si uscarea pielii, atrofierea vaginului si a tractului urinar.
Menopauza poate fi indusa chirurgical prin scoaterea chirurgicala a ovarelor (ovarectomie) sau prin chemoterapie sau radioterapie in zona abdominala si pelvina. De asemenea s-a constatat ca un anumit stil de viata poate influenta intrarea mai rapida la menopauza (ex. fumatul, dieta vegetariana si domiciliul la altitudini mari).

Care sunt simptomele menopauzei?

Simptomele menopauzale sunt oarecum tipice, desi unele femei le pot resimti mai sever decat altele. Acestea includ: dereglarea ciclurilor menstruale, modificarea fluxului menstrual, bufeuri de caldura, insomnii, schimbari ale dispozitiei sau iritabilitate, modificari ale vietii sexuale, ale interesului sau ale raspunsului sexual, probleme de concentrare sau de memorie legate de tulburarile de somn si de modificarile hormonale, migrene, palpitatii. Menopauza indusa chirurgical sau prin chemoterapie sau radioterapie se poate asocia cu simptome mai severe decat de obicei.
Odata cu avansarea in menopauza simptomele se vor stabiliza odata cu stabilizarea nivelurilor hormonale. Odata cu trecerea anilor vor aparea modificari tegumentare si a fanerelor, modificari vaginale si urinare: uscaciune a vaginului, iritatie si prurit, asociat cu risc crescut de infectii vaginale si de tract urinar, dispareunie si scaderea densitatii osoase.
Exista si alte afectiuni care pot duce la modificari ale ciclului menstrual sau simptome asemanatoare celor din peri/menopauza cum ar fi sarcina, variatii semnificative ale greutatii, depresie, anxietate, boli, afectiuni ale uterului, ale tiroidei sau ale hipofizei.

Cand ar trebui sa facem un consult de specialitate?

In prezenta unor modificari menstruale evidente, care vizeaza intervalul dintre menstruatii si fluxul, metroragii dupa mai mult de 6 luni de pauza, simptomatologie vegetativa asociata sau lipsa totala a menstruatiei, consultul de specialitate la medicul ginecolog este esential.
Nu de putine ori exista situatii in care femeia aflata in decada a 4-a, convinsa ca intra la menopauza, este de fapt insarcinata. De asemenea, exista si cazul mai putin fericit in care dereglarea menstruatiilor poate sa tradeze o boala grava a aparatului genital feminin. In urma consultului de specialitate bazat pe anamneza riguroasa, stabilirea antecedentelor personale fiziologice si patologice, evaluarea simptomatologiei si examenul obiectiv pe aparate si sisteme, medicul ginecolog poate recomanda o serie de investigatii paraclinice: test de sarcina, daca exista posibilitatea ca femeia sa fie insarcinata, profil hormonal (nivel FSH, estrogen, hormoni tiroidieni). De asemenea, medicul ginecolog va recomanda un consult cardiologic si evaluarea factorilor de risc pentru osteoporoza si screening pentru osteoporoza (de rutina la toate femeile peste 65 de ani, si individualizat la cele cu risc crescut incepand de la 60 de ani)
Atentie!!! Se recomanda comunicarea oricaror sangerari vaginale bruste medicului curant.

Tratament

Menopauza este o modificare fiziologica ce nu necesita tratament. Totusi, daca simptomatologia asociata este dificil de suportat se poate asocia un tratament pentru a depasi mai usor aceasta perioada. Se recomanda adoptarea unui stil de viata sanatos cu alimentatie echilibrata, fara stres, miscare regulata, evitarea fumatului, a cofeinei si a abuzului de alcool.
Terapia hormonala cu doze scazute sau cu contraceptive orale in doze mici poate fi o optiune in cazul in care femeia mai prezinta cicluri si are mai multe simptome sau mai accentuate. Contraceptivele orale obisnuite nu se folosesc dupa instalarea menopauzei deoarece contin cantitati de hormoni mai mari decat necesarul femeilor. Dupa menopauza, terapia hormonala poate fi folosita ca tratament pe termen scurt pentru simptomatologia severa si in dozele cele mai mici posibile. De asemenea, poate fi necesara asocierea unei terapii topice pentru uscaciunea mucoasei vaginale. Desi pana recent s-a considerat ca terapia combinata de estrogen-progesteron protejeaza impotriva bolilor cardiace sau dementei, studiile au aratat ca terapia de inlocuire hormonala poate induce probleme grave in cazul unor femei (ex: infarct miocardic, accident vascular cerebral sau tromboflebita profunda). Terapia unica cu estrogeni poate cauza cancer mamar si ovarian la unele femei. Riscul individual pentru ca terapia hormonala sa stimuleze aparitia unui cancer mamar, a unor afectiuni cardiovasculare, tromboembolii sau afectiuni neurologice este mai mare sau mai mic in functie de factorii de risc existenti.
In functie de particularitatea fiecarui caz, medicul ginecolog va recomanda terapia cea mai potrivita pentru pacienta in cauza. Exista si optiunea unui tratament simptomatic. Pentru bufeuri se pot folosi terapiile hormonale de scurta durata, inhibitorii selectivi de serotonina sau antidepresivele, iar pentru perioadele cu cicluri abundente se poate administra progesteronul (dupa o examinare amanuntita pentru a face diagnosticul diferential). Uscaciunea vaginala si iritatia pot fi ameliorate cu ajutorul unui lubrifiant vaginal. Cremele cu continut de estrogeni, inelele sau tabletele pot ameliora mucoasele uscate, iritate sau subtiate. In absorbtia vaginala se asimileaza o cantitate mai mica de hormon estrogeni si scad riscurile asociate terapiei cu estrogeni. Tratamentele homeopate des invocate nu au fost indeajuns studiate, iar beneficiile nu au fost suficient demonstrate. De asemenea, nu se cunosc reactiile adverse pe termen lung.

Text: Dr. Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie