Influenta sarcinii asupra fibromului uterin
Fibromul are efecte negative asupra sarcinii si viceversa. Formatiunile, chiar si benigne, pot influenta dezvoltarea sarcinii, a travaliului, a nasterii sau a prognosticului fetal. Unele fibroame pot avea efecte asupra sarcinii, insa si sarcina poate avea o influenta negativa asupra tumorii, fapt dovedit de cercetatori. Pe parcursul sarcinii, fibromul poate creste, se poate necrobioza, torsiona sau chiar degenera. Cresterea fibromului poate fi cauzata de hiperestrogenie care duce la hiperplazia tesutului fibromatos. Studiile realizate in ultimii ani au raportat ca majoritatea fibroamelor uterine nu isi modifica dimensiunile, iar cele care cresc revin la dimensiunile initiale dupa nastere. Fibroamele uterine pot determina pozitii vicioase ale fatului, cu deformare la nivelul cutiei craniene sau membrelor. In sarcina, acestea pot genera dureri abdominale sau lombare cu iradiere la nivelul membrului inferior, care cedeaza la repaus, gheata sau tratament antialgic.
Complicatiile fibromului in timpul sarcinii:
• Necrobioza reprezinta o ischemie a fibromului uterin, o degenerescenta aseptica, care apare mai frecvent in primul trimestru de sarcina, dar acest fenomen se poate intampla oricand in sarcina sau chiar post-partum.
• Torsiunea apare in cadrul fibroamelor pediculate subseroase, in perioada de involutie a uterului sau post-partum, generand o simptomatologie de abdomen acut.
• Compresiunea reprezinta fenomenul prin care fibromul marit poate comprima formatiunile de vecinatate, precum vezica si rectul.
Fibromul uterin poate determina oprirea sarcinii, avortul in luniile mici sau nasterea prematura, cat si aparitia accidentelor hemoragice in timpul nasterii. Este importanta cunoasterea marimii fibromului, cat si topografia acestuia. Fibromul poate determina cresterea excitabilitatii uterine cu posibilitatea aparitiei contractiilor.
Pe parcursul travaliului se pot constata modificari ale contractilitatii in cazul in care fibroamele uterine ocupa o parte importanta din miometru.
In momentul delivrentei se poate declansa o hemoragie importanta data de retentia placentara, de decolarea incompleta a placentei si de placenta acreta.
In post-partum, fibromul uterin involueaza odata cu uterul, numai ca procesul este mai lent.
Atitudinea pe care o adopta medicul obstetrician la nastere este in stransa legatura cu numarul si dimensiunea mioamelor. Atat timp cat exista fibroame mici, care nu intereseaza miometrul, adica nu influenteaza contractilitatea uterina, nasterea vaginala este cea recomandata.
In cazul in care fibromul se comporta ca o „ tumora praevia”, este indicata operatia cezariana. Exista si situatia in care fibromul este jos situat inaintea travaliului si acesta isi poate schimba pozitia, „sa urce”, astfel incat nasterea sa decurga pe cai naturale. Se poate sa se ajunga la control instrumental sau manual din cauza faptului ca placenta este aderenta de peretele uterin, existand riscul unei hemoragii importante. In perioada post-partum, fibromul involueaza, dar se impune o supraveghere atenta a lauzei timp de 10-15 zile de la nastere.
Text: Dr. Andreea Hetea, Obstetrica-Ginecologie
