Inelul de logodna – intre traditie si mit
Se pare ca schimbul de inele de nunta dateaza inca din antichitate si este specific culturii egiptene. Forma inelului – cercul – reprezinta promisiunea de devotament fara sfarsit. De mii de ani, traditia inelului de logodna a parcurs diverse civilizatii si timpuri, reusind sa se pastreze pana in zilele noastre. Portul inelului pe mana stanga, pe degetul inelar, este specific romanilor, care credeau ca in zona in care este pozitionat inelul trece o vena ce are legatura directa cu inima. Si in tara noastra s-a pastrat pana in prezent portul inelului pe mana stanga pe acest deget.
Civilizatiile antice au vazut cercul ca un simbol al eternitatii.
Circumferinta cercului, fara inceput si fara sfarsit, reprezinta viata, iar gaura cercului reprezinta o poarta de acces spre viitor, spre cunoscut si necunoscut. Astazi, inelul de logodna reprezinta cercul iubirii eterne intre doi oameni si este un simbol al unirii fara sfarsit.
Egiptenii au creat primele inele de logodna din iarba, stuf si canepa si le purtau timp de un an. Primele inele de metal erau confectionate din cupru, bronz si chiar fier, materiale dure – reprezentand legatura puternica dintre un barbat si o femeie.
Gravura pe inele a devenit populara in Anglia si Franta in secolul al XVII-lea.
Incepand cu secolul al XVIII-lea, inelele de logodna au inceput sa fie confectionate din materiale scumpe – aur si platina, dar si din pietre scumpe cum ar fi: diamantul, perlele. Perioada de angajament, de dinainte de casatoria propriu-zisa, este perioada cea mai frumoasa si emotionanta din viata de cuplu, dar in aceeasi masura poate fi privita ca o perioada tulburata de mituri si conceptii gresite.
Exista numeroase superstitii legate de inelul de logodna sau cununie, una dintre acestea cu impact foarte puternic asupra mirilor fiind aceea legata de pierderea lui, care vesteste o mare nenorocire, o casatorie nefericita sau chiar moartea prematura a unuia dintre miri.
Perlele sunt evitate in unele societati ca podoabe ale inelului sau ale colierului miresei, deoarece din cauza asemanarii cu lacrimile, induc ideea de suferinta si tristete in viata conjugala. Este preferat diamantul albastru, deoarece exista credinta ca poate aduce beneficii asupra fidelitatii intre soti. O alta superstitie legata de inel spune ca fetele nu trebuie sa intoarca gestul de a oferi ceva in schimbul acestui inel sau a-l “plati” cumva, deoarece este semn rau, semn al despartirii sau al separarii. Portul inelului pe degetul inelar al mainii stangi induce ideea ca vena care are legatura cu inima – organul iubirii – are legatura cu fericirea in mod direct si garantat.
Un alt mit planeaza asupra faptului ca daca inelul nu se potriveste perfect, acest lucru poate fi o problema, in sensul ca: un inel prea stramt va duce la o casatorie apasatoare plina de gelozie, de control si exigente, iar un inel prea larg va duce la neglijare, infidelitate, nepasare.
Conform unei alte superstitii, daca mirele nu cumpara un inel de logodna cat mai scump sau daca nu ofera o luna de miere de lux, se considera ca nu este atras foarte mult de mireasa si ca nu face eforturile necesare pentru aceasta perioada de angajament.
Lucrurile nu trebuie judecate in acest fel, deoarece a face cadouri si a oferi bani este relativ usor de realizat, in special pentru unele tipuri de personalitate. Costul modest al inelului de logodna sau destinatia nu tocmai exotica a lunii de miere nu-s in niciun caz repere pentru lipsa iubirii.
Text: Ionela-Janina Sabou
Psihoterapeut cu libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala
