Greturile in sarcina: cand apar si care sunt metodele de combatere

Greata si varsaturile (disgravidia emetizanta) sunt des intalnite in cursul sarcinii, aparand la aproximativ 70-80% dintre paciente. In formele severe se soldeaza cu scaderea in greutate, modificari in echilibrul acidobazic si electrolitic al organismului, cresterea cetonemiei si cetonuriei. In randul majoritatii pacientelor, formularea este de “sarcina toxica”, atragand astfel atentia asupra potentialului nociv al formelor neglijate sau severe de disgravidie emetizanta.
Disgravidia emetizanta debuteaza in jurul a 6-9 saptamani de sarcina, atinge un varf de manifestare in jur de 11-13 saptamani, pentru ca sa dispara in majoritatea cazurilor dupa 14 saptamani de sarcina. Pentru 10% dintre cazuri, simptomele pot persista pana la 20-22 saptamani.
Cauzele sunt incomplet elucidate pana in prezent, fiind vehiculate multiple ipoteze precum: cresterea nivelurilor hormonale de estradiol, valorile ?hCG cu aparitia hipertiroidismului, infectia materna cu Helicobacter pylori sau cauze psihogene.
In formele foarte grave, disgravidia emetizanta devine hiperemesis gravidarum si poate fi periculoasa pentru starea de sanatate  a mamei deoarece aceste simptome prin intensitatea si frecventa lor impiedica pacienta sa se alimenteze si sa consume lichide. Definim forma severa pe baza scaderii in greutate a mamei cu 5% fata de greutatea de dinaintea sarcinii si prin modificari metabolice materne, dovedite prin analize de sange si de urina.

 

Manifestari asociate greturilor si varsaturilor pot fi:

O sensibilitate olfactiva exagerata, hipersalivatie, anxietate, astenie, iritabilitate, insomnii, scaderea capacitatii de concentrare, cefalee, dureri abdominale. Clinic, pacienta apare palida, deshidratata, cu scadere ponderala si modificari ale pulsului si tensiunii arteriale (accelerarea pulsului si scaderea tensiunii arteriale), scaderea volumului urinar.

 

Factori de risc pentru disgravidia emetizanta pot fi:

Prima sarcina, sarcina multipla (gemelara), boala trofoblastica, mama supraponderala, sarcina precedenta cu disgravidie emetizanta. Atentie, multe dintre paciente aleg sa intrerupa sarcina in curs odata cu aparitia simptomelor de disgravidie, fara a intelege ca nu exista garantii ca aceste stari nu se vor repeta la sarcinile ulterioare.

 

Disgravidia emetizanta reprezinta a doua cauza de spitalizare pentru femeia gravida in Statele Unite ale Americii.

Trebuie diferentiata de alte cauze ale greturilor si varsaturilor aparute in sarcina: toxiinfectia alimentara, apendicita, ulcer gastric si duodenal, pancreatita, colica biliara, pielonefrita. Diagnosticul se face pe baza anamnezei, a examenului clinic si a analizelor de sange si urina indicate de medicul specialist. Ecografia poate exclude o sarcina molara sau pune diagnosticul unei sarcini multiple.

 

Recomandari privind alimentatia:

Se prefera mesele reduse cantitativ si mai dese, cu un continut crescut de proteine sau carbohidrati. De asemenea, se recomanda ca alimentele sa fie reci pentru a nu vehicula mirosuri intense. A se evita consumul alimentelor bogate in grasimi, mancarea de tip fast food, alimente condimentate excesiv, bauturile carbogazoase, bauturile cu cofeina. In mod curios, noi studii sustin ca fumatul ar avea efect protector impotriva disgravidiei, contrar celor crezute pana in prezent.

 

Tratament

Tratamentul are in vedere in primul rand substitutia lichidelor pierdute prin varsaturi. In cazul in care pacienta are intoleranta orala pentru lichide, acestea se vor administra in perfuzie intravenoasa. Se adauga suplimente nutritionale precum vitamina B1, B6, C. Vitamina B6 este cunoscuta si pentru rolul sau antiemetic, reprezentand prima linie de tratament in acest sens. In cazurile extreme se poate apela la nutritia parenterala cu solutii de aminoacizi. Au fost incercate si produse naturale de tratament ce au la baza extract de ghimbir. Este disponibil sub forma de ceaiuri sau comprimate. O alta problema a femeilor insarcinate ce se confrunta cu disgravidie sau hiperemesis gravidarum o reprezinta riscul afectarii fetale. Nu au fost dovedite pana in prezent efecte malformative ale acestor stari. Indicatia medicala de intrerupere a sarcinii este data de gravitatea afectarii materne, in cazurile extreme, in care totalitatea eforturilor medicale de reechilibrare si tratament nu au reusit sa amelioreze starea pacientei. Ca o concluzie, greata si varsaturile sunt des intalnite in evolutia unei sarcini, insa frecventa crescuta a varsaturilor alaturi de intoleranta pentru solide si lichide ridica probleme organismului matern si necesita ingrijire medicala si eventual spitalizare.

 

Text: Dr Mitroi Brandusa
Medic specialist obstetrica ginecologie