Diabetul gestational

Diabetul gestational (DZG) constituie o patologie specifica sarcinii, in care organismul nu reuseste sa produca destula insulina, iar nivelul de glucoza este ridicat. In timpul sarcinii, hormonii placentari blocheaza actiunea insulinei, facand astfel ca organismul matern sa nu poata sa foloseasca in mod corespunzator insulina. Nevoile de insulina pot creste in aceste conditii pana la de trei ori peste valoarea normala. In majoritatea cazurilor, aceasta nu va fi o problema deoarece pancreasul va compensa si va secreta si mai multa insulina. Totusi, uneori, acest lucru nu se intampla (cca 4%) iar rezultatul va fi diabetul gestational (DZG).

 

Factori de risc ce influenteaza aparitia diabetului gestational

–  greutate corporala crescuta anterior sarcinii
–  valori ale glicemiei crescute
–  etnie cu risc (hispanic, afro-american, asiatic)
–  istoric familial de diabet zaharat
–  istoric de DZG la o sarcina anterioara
–  nasteri anterioare de feti macrosomi
–  istoric de fat mort intrapartum
–  polihidramnios
–  valori glicemice modificate, dar care nu pot fi incadrate la diabet
–  crestere ponderala excesiva pe parcursul sarcinii

Totusi multe dintre pacientele care dezvolta diabet gestational nu au niciunul dintre factorii de risc prezenti.

 

Diagnosticul de diabet gestational

Testarea glicemiei face parte din analizele preconceptuale pe care orice cuplu care doreste o sarcina ar trebui sa le faca. Daca exista valori modificate, ele trebuie investigate suplimentar si tratate anterior obtinerii sarcinii. La prima vizita a gravidei la medicul obstetrician, trebuie din nou dozata glicemia. La pacientele cu factori de risc prezenti, screeningul trebuie facut inca din primul trimestru, la celelalte paciente el fiind amanat pana in saptamanele 24-28.
Screeningul se face cu ajutorul unui test denumit Test de Toleranta la Glucoza si consta in administrarea unui lichid ce contine o doza cunoscuta de glucoza si dozarea valorilor glicemice la 1 ora si 2 ore postadministrare.

 

Implicatii

Implicatiile asupra dezvoltarii sarcinii sunt multiple. In primul trimestru de sarcina, diabetul poate provoca malformatii fetale si un risc crescut de avort spontan. Malformatiile fetale de obicei intereseaza organe majore: creierul si inima. In al doilea si al treilea trimestru, diabetul matern poate duce la cresterea excesiva a bebelusului (macrosomie), polihidramnios (lichid amniotic in cantitate crescuta) si la suferinte placentare. De asemenea, riscul de moarte fetala in utero este crescut la aceste paciente. Imediat postpartum, acesti bebelusi sunt predispusi la crize hipoglicemice care trebuie corectate rapid. De asemenea, nasterea pe cale naturala a unui bebelus macrosom poate pune probleme serioase atat mamei, cat si copilului.

 

Monitorizarea diabetului gestational

Odata stabilit diagnosticul de DZG, pacienta trebuie monitorizata atent, cu dozari regulate ale glicemiei (care pot fi facute si de pacienta la domiciliu cu ajutorul unui glucotest), regim alimentar, regim fizic, monitorizarea atenta a greutatii acumulate pe parcursul sarcinii si a tensiunii arteriale. De asemenea, periodic se face evaluarea ecografica a starii de bine a bebelusului. Colaborarea cu medicul diabetolog este importanta in vederea stabilirii tratamentului si a dozelor optime.

 

Postpartum

Copiii nascuti din mame cu DZG au un risc crescut de a dezvolta si ei diabet zaharat in timpul vietii. Fiind o boala specifica sarcinii, dupa nastere, la aproximativ 6 saptamani, valorile glicemiei se normalizeaza. Totusi, periodic, aceste paciente ar trebui sa mearga la control pentru ca DZG creste cu 60% riscul de a dezvolta ulterior diabet zaharat de tip 2.
De asemenea, pacientele care au DZG au un risc de 40-50% de a dezvolta, la o sarcina ulterioara, aceeasi patologie.

 

Text: Dr Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie