Cele mai comune afectiuni ginecologice benigne

Din categoria afectiunilor benigne putem enumera urmatoarele: nevii vulvari, keratoza seboreica, polipul fibroepitelial (acrochordon), fibromul uterin, hemangiomul, limfangiomul vulvar, condilomul, papilomul vulvar, chistul glandei Bartholin, chistul sebaceu, tumori vulvare ale chistului sebaceu, tumori ale glandelor sudoripare, chistul canalului Nuck, chistul de canal Wolf, chistul endometrial, chistul ovarian, chistul ductului lui Gartner, chistul ductului lui Skene, chistul de incluziune, polipul endometrial, tumorile solide dovedite microscopic cu o evolutie benigna etc.

Examenul de benignitate a unei patologii

In toate patologiile enumerate anterior, examenul de certitudine a diagnosticului si, implicit, de hotarare a tratamentului si managementului terapeutic al cazului medical este reprezentat de biopsia tesutului suspicionat de o evolutie benigna, cat si examinarea anatomopatologica a prelevatului biopsic. Biopsia celulara reprezinta, asadar, o metoda de diagnostic indispensabila pentru a confirma sau infirma suspiciunea de benignitate a unei patologii.

Clasificarea tumorilor benigne

In functie de zona implicata si de rasunetul pe care il au asupra vecinatatilor anatomice, tumorile benigne pot fi impartite in tumori benigne uterine, vaginale, ovariene si localizate la nivelul trompei uterine.

Exista, de asemenea, si o asa-zisa clasificare, si anume tumorile benigne ce implica aparatul urinar ce are parte anatomica comuna cu cele doua categorii enumerate anterior. In urma studiilor de specialitate efectuate pe loturi populationale pe perioade lungi de timp s-a constatat ca cea mai frecventa patologie tumorala benigna, fiind si cel mai des diagnostic de suspiciune intalnit in patologiile ce implica aparatul reproducator feminin, este reprezentata de patologia tumorala benigna cu denumirea de leiomiomatoza benigna.

In spatele fiecarei patologii enumerate anterior stau o multitudine de mecanisme patologice care genereaza o multitudine de simptomatologii ce definesc si sunt caracteristice fiecarei patologii in parte.

Din punct de vedere structural, leiomiomul uterin reprezinta o tumora monoclonala ce isi are originea la nivelul tesutului celular al musculaturii netede a aparatului genital feminin. S-a constat ca in componenta acestui tesut se gasesc in proportii variabile proteine celulare matriceale extracelulare de colagen si elastina care din punct de vedere morfologic delimiteaza bine formatiunea tumorala. In functie de localizarea sa si de raporturile anatomice implicate in mod direct sau indirect in aceasta patologie, medicul poate stabili atitudinea terapeutica si conduita chirurgicala adaptata la particularitatile fiecarui caz medical in parte.

O alta patologie frecvent intalnita in cazuistica de specialitate este reprezentata de formatiunile tumorale benigne ce implica ovarele si anexele uterine, printre aceste patologii fiind si chisturile ovariene. Din punct de vedere chirurgical se efectueaza ca prim pas o biopsiere a formatiunii suspecte, apoi in functie de localizarea sa si de raporturile anatomice implicate in mod direct sau indirect in aceasta patologie, medicul poate stabili atitudinea terapeutica si conduita chirurgicala adaptata la particularitatile fiecarui caz medical in parte ce implica tratamentul si managementul terapeutic al chistului ovarian respectiv.

Text: Dr. Hetea Andreea – Obstetrica-Ginecologie