Leziuni vulvare benigne

Leziunile vulvare benigne reprezinta o problema semnificativa pentru pacienti si, in unele cazuri, necesita controale regulate pentru a exclude posibilitatea degenerarii maligne. Aceste tulburari includ atrofie vulvara, tumori benigne, hamartoame si chisturi, leziuni infectioase si leziuni epiteliale non-neoplazice. Infectiile vulvare sunt cauzate de virusuri, bacterii, fungi si protozoare si pot necesita de multe ori o abordare multidisciplinara. Tumorile benigne ale vulvei sunt mai putin frecvente si pot prezenta semne clinice nespecifice. De asemenea, zona vulvara poate fi afectata de o serie de boli inflamatorii, cum ar fi: lichen scleros, intertrigo, dermatita alergica de contact.

Leziunile cele mai frecvente

Boli inflamatorii

Lichenul scleros

Etiologia acestei boli este necunoscuta. Prevalenta mai mare a bolii in randul femeilor aflate la menopauza a sugerat implicarea factorilor hormonali, insa studiile de specialitate nu au confirmat acest lucru. De asemenea, a fost propus stimulul infectios, insa, si in acest caz, rezultatele au fost neconcludente. In schimb, rolul factorilor locali (traumatisme, frecare, infectii cronice si iritatie) este bine cunoscut, precum si recidiva in proximitatea cicatricii postvulvectomie. Lichenul scleros este frecvent caracterizat prin leziuni albicioase localizate la nivelul vulvei. De obicei este asimptomatic, insa uneori leziunile pot fi insotite de prurit, senzatie de arsura si durere. Clinic, leziunile se prezinta sub forma de zone extinse de piele incretita („de hartie de tigara”) sau lucioase. Topografia leziunii se dispune in forma de 8 sau „gaura cheii”, extinzandu-se perianal.

In stadiile avansate ale bolii, arhitectura normala a vulvei se poate pierde. In plus, se pot observa atrofia si fuziunea labiilor mici, stenoza orificiului vaginal, sinechii, echimoze, fisuri si telangiectazii.

Carcinomul cu celule scuamoase poate aparea in 3-6% din cazuri si este, prin urmare, considerat o conditie preneoplazica. Prezenta si durata simptomelor si pierderea arhitecturii vulvare nu constituie indicatori de risc potential pentru cancer.

Hiperplazia cu celule scuamoase

Zgarieturile repetitive sau frecarea de la iritanti poate duce la hiperplazia cu celule scuamoase.

Lichenul cronic simplex (neurodermatita localizata)

Este o leziune care apare ca urmare gratajului excesiv. Stimulul initial pentru mancarime poate fi o dermatita seboreica, intertrigo, tinea sau psoriazis. Cu toate acestea, in cele mai multe cazuri, cauza principala nu este evidenta si poate fi vorba de o vulvita si leucoree vaginala. Orice leziune pruriginoasa a vulvei poate deveni secundar lichen cronic.

Pacientii cu lichen simplex cronic prezinta leziuni hiperkeratozice, de obicei prost definite, gri, ingrosate si, uneori, excoriate. Localizarea predilecta este la nivelul labiei majore. Pruritul este mereu prezent si poate fi foarte intens.

Intertrigo

Intertrigo este o eruptie inflamatorie nespecifica. De obicei, leziunea este caracterizata prin eritem, edem local, ulceratie si fisurare a pliului inghinal, uneori insotita de miros fetid. Leziunea se poate regasi si la nivelul altor pliuri de pe corp. Perilezional, tegumentul poate fi hiperpigmentat ca urmare a unei reactii inflamatorii reactive. Durerea si mancarimea sunt simptome comune. Candidozele asociate secundar pot exacerba intertrigo. Leziunile sunt frecvent intalnite la pacientii obezi si in cazurile de sudoratie excesiva.

Dermatita alergica de contact

Dermatita alergica vulvara poate sa apara ca rezultat a unei reactii intarziate de hipersensibilizare. Tipic, leziunea apare la 12-48 ore de la expunere. Mai putin frecvent, pruritul vulvar poate coincide cu simptome alergice generalizate. Alergeni cunoscuti includ medicamente topice si diverse substante chimice in produse cum ar fi parfumuri, conservanti si latex. De asemenea, sensibilitatea la nichel (capse, fermoare) poate provoca reactii alergice. Examenul fizic arata, de multe ori, zone de piele uscata, cu excoriatii si ulceratii. Mancarimea este, de obicei, intensa, iar leziunile de grataj se pot suprainfecta bacterian. Fara tratament, dermatita alergica poate progresa catre hiperplazia cu celule scuamoase.

Psoriazis

Psoriazisul este o afectiune ereditara a pielii care afecteaza aproximativ 2% din populatie. Lezunile sunt caracteristice, alb-argintii, pe placa eritematoasa, in special la nivelul pliurilor: scalp, coate, antebrate, genunchi, maini, picioare. Mai rar apare implicarea vulvara, insa cand apare, poate fi declansata sau agravata de factori locali, cum ar fi iritarea de la zgarieturi, sapunuri iritante, suprainfectii bacteriene, cresteri ale temperaturii si umiditatii.

La adulti, psoriazisul vulvar implica, de obicei, zonele genitocrurale si fata externa a labiilor, de obicei crutand mucoasa.

Modificari pigmentare

Acanthosis nigricans

Este caracterizat prin zone parcelare de tegument pigmentat, implicand in special zonele cu pliuri. Acesta poate fi ereditar, indus de medicamente sau asociat cu alte boli: obezitate sau boli endocrine. Uneori, poate reprezenta o manifestare paraneoplazica. Forma maligna este asociata cu o tumoare maligna, cel mai frecvent un carcinom gastric, un limfom sau un sarcom. In acanthosis nigricans, pielea din regiunile axilare si inghinale apare difuz hiperpigmentata, cu suprafata catifelata sau verucoasa. Pacientii sunt, de obicei, asimptomatici, insa uneori pot aparea iritatie locala si prurit.

Nevii vulvari

Nevii melanocitari apar ca mici leziuni circumscrise plane sau denivelate si pot fi congenitali sau dobanditi. Unii autori au sugerat ca nevii vulvari sunt mult mai susceptibili sa se supuna unei transformari maligne si, prin urmare, se recomanda o examinare atenta si regulata.

Vitiligo

Vitiligo reprezinta o pierdere dobandita de pigmentare, secundar probabil unei daune a melanocitelor, mediata imunologic. Implicarea genitala este comuna. Pacientii cu vitiligo pot dezvolta initial zone de depigmentare la nivelul pliurilor, pentru ca apoi sa se extinda progresiv inclusiv la nivelul mucoaselor. Vitiligo poate fi confundat cu lichen scleros, dar pielea in aceasta conditie nu este atrofica.

Tumori benigne

La nivelul zonei vulvare pot aparea o serie de tumori benigne: chisturi mucoase, chisturi si abcese de gl Bartholin si Skene, chisturi de includere epidermica (prin obstructie a glandelor sebacee), fibroame si fibromioame, lipoame, papiloame, condiloame si alte leziuni HPV-like.

Atrofie genitala

Uneori numita si atrofie senila, atrofia genitala este destul de frecventa la femeile aflate in postmenopauza si este o conditie fiziologica legata de imbatranirea si reducerea nivelurilor de hormoni sexuali.

BTS

Infectiile genitale si bolile cu transmitere sexuala pot determina o serie de leziuni vulvare (placi eritematoase, descuamari, sancru, ulceratii, vezicule, papule, pustule), uneori tipice, alteori cu semne si simptome variate ce pot necesita investigatii suplimentare pentru determinarea diagnosticului. Ex.: siflis, herpes genital, zona zoster, candidoze agresive, Gardnerella vaginalis, Trichomonas etc.

Diagnosticul leziunilor vulvare

Diagnosticul in majoritatea leziunilor vulvare este unul orientat clinic. Totusi, de multe ori, leziunile au nevoie de o abordare multidisciplinara: ginecolog, dermatolog si infectionist. In cazul suspiciunilor se poate examina colposcopic vulva, iar biopsia vulvara certifica diagnosticul histopatologic. In special zonele de ulceratii sau focare de granulare trebuie biopsiate pentru a exclude o degenerare maligna. Formarea placilor hiperkeratozice sau eroziunile care nu raspund la tratament ar trebui sa trezeasca suspiciuni de malignitate. Biopsii multiple pot fi necesare.

Text: Dr. Stavri Andreea

Medic specialist obstetrica-ginecologie