Ce este infarctul placentar?
Infarctul placentar reprezinta o zona de necroza ischemica localizata la nivelul masei placentare. Incidenta infarctului placentar variaza intre 5 si 20% si, in functie de suprafata necrozata, reprezinta o cauza importanta de insuficienta placentara si complicatiile ce pot aparea in urma acesteia.
Cauzele infarctului placentar
Cauza infarctului placentar este reprezentata de tulburari de vascularizatie (intreruperea vascularizatiei) cu necroza viloasa intr-un anumit teritoriu placentar in urma trombozarii arteriolelor uteroplacentare si, de obicei, afecteaza periferia masei placentare. Cu cat suprafata afectata este mai extinsa sau daca este localizata central, cu atat complicatiile sunt mai severe. Daca infarctul nu afecteaza mai mult de 30% din suprafata placentara, se pare ca nu se coreleaza cu implicatii clinice asupra evolutiei fetale.
S-a constatat o incidenta crescuta de aparitie a infarctului placentar in cazul sarcinilor depasite cronologic, hemoragiilor retroplacentare, incompatibilitate Rh si a asocierii de boli materne: hipertensiune indusa de sarcina, nefrita cronica, trombofilie materna, angiopatie diabetica sau lupus eritematos sistemic.
Hipertensiunea arteriala preexistenta sarcinii si hipertensiunea arteriala indusa de sarcina reprezinta cauze frecvente de aparitie a infarctului placentar. S-a demonstrat ca exista o legatura de cauzalitate intre valorile tensionale necontrolate si gravitatea infarctului placentar, insa mecanismele de actiune implicate nu sunt inca pe deplin elucidate. Se pare ca hipoperfuzia placentara determinata de valorile tensionale ridicate genereaza o serie de factori chimici care agraveaza disfunctia endoteliului vascular matern, in toate teritoriile materne. De asemenea, implantarea inadecvata a trofoblastului (cu remodelarea incompleta a arterelor spiralate uterine) reprezinta cauza primara de aparitie a hipoperfuziei placentare.
In cazul bolii hipertensive induse de sarcina, este inca neclar care este fenomenul primar care determina cascada de evenimente. Cert este ca toti acesti factori intretin si agraveaza boala hipertensiva, creand un cerc vicios care se autointretine, ducand la extinderea leziunilor necrotice placentare si la agravarea disfunctiei endoteliale.
De asemenea, bolile infectioase materne (de exemplu, CMV) sau bolile autoimune pot determina infarcte placentare multiple. Trombofilia ereditara fetala determina aparitia vasculopatiei trombotice fetale cu compromiterea viabilitatii fetale si aparitia multiplelor infarcte placentare diseminate. Expunerea prelungita a structurilor placentare la meconiu poate, de asemenea, determina focare necrotice multiple la nivelul placentei si al vaselor ombilicale. Eliberarea meconiala reprezinta un fenomen des intalnit (> 50%) in cazul sarcinilor la termen, in special in timpul expulziei, din cauza hipoperfuziei placentare, fara a genera probleme ulterioare care sa influenteze evolutia nou-nascutului. Totusi, expunerea prelungita in utero la meconiu este corelata cu risc major de afectare neurologica fetala.
Diagnosticul infarctului placentar
Diagnosticul infarctului placentar este, de obicei, unul de suspiciune, bazat pe evaluarea complicatiilor ce decurg in urma instalarii acestei patologii: retard de crestere fetal, deces in utero, avorturi recurente. Diagnosticul antenatal este, de obicei, dificil, deoarece modificarile ecografice sunt intalnite ocazional, prezentandu-se sub forma unor zone hipo- sau hiperecogene circumscrise, cu cresterea grosimii placentare in zona afectata. Suspiciunea diagnosticului de infarct placentar este, de obicei, confirmata dupa nastere sau expulzia produsului de conceptie prin examinarea macroscopica si anatomopatologica a masei placentare. Infarctele placentare aparute la periferia masei placentare nu au, de obicei, semnificatie clinica, insa cu cat sunt mai extinse si mai aproape de centrul placentei, cu atat pot provoca complicatii obstetricale mai importante.
In functie de localizarea, numarul si severitatea leziunilor necrotice placentare, gravitatea complicatiilor poate varia de la avorturi recurente la retard de crestere fetala, greutate mica la nastere, decolare prematura de placenta, nastere prematura si deces fetal in utero.
Text: Dr. Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie
